Adrian Năstase avertizează că România trebuie să își reevalueze parteneriatele strategice: „Simpla apartenență la NATO și UE nu este suficientă pentru o politică externă eficientă”

Fostul premier Adrian Năstase susține, într-un editorial, că România trebuie să efectueze un audit al relațiilor bilaterale și al parteneriatelor strategice pentru a nu rămâne în afara deciziilor globale într-un context de reconfigurare a zonelor de influență.

Actualizat:

Adrian Năstase avertizează că România trebuie să își reevalueze parteneriatele strategice: „Simpla apartenență la NATO și UE nu este suficientă pentru o politică externă eficientă”
ACTUALIZARE Adrian Năstase solicită o analiză a intereselor comune în parteneriatele strategice ale României

Fostul premier subliniază că, într-o lume în care marile puteri își redefinește interesele, România trebuie să identifice nu doar aliații, ci și interesele comune cu fiecare dintre aceștia, evaluând cine este dispus să ofere sprijin în crize, să investească în economie, să dezvolte proiecte regionale sau să susțină inițiative diplomatice comune.

De asemenea, Adrian Năstase ridică problema reciprocității, întrebându-se pe ce se pot baza partenerii externi atunci când vine vorba de România, susținând că parteneriatele strategice necesită predictibilitate și capacitatea de a contribui la obiective comune. Acesta avertizează că nu este suficient să se solicite sprijin, ci România trebuie să ofere reciproc inițiative, proiecte, stabilitate, competență diplomatică și o viziune regională clară.

În analiza sa, fostul premier menționează că Polonia își consolidează rolul în Europa Centrală și de Est, în timp ce Italia își urmărește interesele în Mediterana, Africa și în relațiile cu marile puteri.

Năstase argumentează că România nu poate aștepta ca parteneriatele semnate acum zeci de ani să funcționeze automat, observând că în prezent parteneriatele nu sunt exclusive și un stat poate menține relații strategice cu actori aflați în competiție sau conflict. Ca exemple de diversificare a relațiilor externe, acesta invocă Turcia — membră NATO, dar cu relații complexe cu Rusia, China și statele arabe — precum și India, precizând că România trebuie să înțeleagă logica afirmării directe a intereselor naționale fără a copia neapărat aceste modele.

Acesta observă că, deși denumirea formală nu este totul — relațiile cu Germania având posibil o substanță economică mai mare decât unele parteneriate strategice declarate — este necesară o discuție despre criteriile de stabilire a priorităților diplomatice. În acest sens, fostul premier întreabă dacă România se interesează doar de garanțiile de securitate sau și de partenerii care pot asigura investiții, piețe de desfacere, transfer de tehnologie, securitate energetică și sprijin politic în organizațiile internaționale. În final, Adrian Năstase se întreabă dacă există o strategie coerentă pentru relațiile cu marile puteri care nu fac parte din sistemul de alianțe al țării.

Fostul premier Adrian Năstase avertizează că România trebuie să își reevalueze parteneriatele strategice într-un context geopolitic marcat de războiul din Ucraina, schimbarea priorităților Statelor Unite și competiția dintre marile puteri. Într-un editorial publicat pe blogul personal, intitulat „Pe cine se bazează România”, acesta susține că simpla apartenență la NATO și la Uniunea Europeană nu este suficientă pentru o politică externă eficientă și solicită o evaluare riguroasă a relațiilor bilaterale ale țării.

Adrian Năstase consideră că ordinea internațională stabilită după Războiul Rece traversează transformări profunde, fiind marcată de revenirea politicii sferelor de influență. Acesta subliniază că harta geopolitică a lumii este redesenată prin schimbarea raporturilor de putere, reconfigurarea alianțelor și apariția unor noi dependențe economice și militare. În acest scenariu, fostul prim-ministru avertizează că România riscă să devină un teritoriu despre care se discută, în loc să fie un stat care participă activ la deciziile referitoare la viitorul său.

Analizând rețeaua de cooperare, Adrian Năstase estimează că România are aproximativ 15 parteneriate strategice, menționând colaborările lansate cu Italia și SUA în 1997, Ungaria în 2002 și Regatul Unit în 2003, ulterior extinse către Franța, Coreea de Sud, Polonia, Azerbaidjan, Republica Moldova, Turcia, Spania, Georgia, Japonia, Bulgaria și Ucraina (din 2023). Acesta punctează însă că existența acestor acorduri nu garantează automat rezultate concrete, afirmând că un parteneriat strategic „nu este un titlu nobiliar”, ci trebuie întreținut, actualizat și valorificat.

Fostul premier atrage atenția asupra absenței unor actori majori din lista parteneriatelor formalizate prin declarații bilaterale de acest tip, precum Germania, care este un partener comercial esențial. De asemenea, menționează că China are cu România un parteneriat de prietenie și cooperare stabilit în 2004, iar India dispune de un parteneriat extins, însă ambele lipsesc din incadrările diplomatice specifice analizate.

În analiza sa, Adrian Năstase arată că marile puteri își recalibrează prioritățile: SUA își redefinește angajamentele între Europa și Indo-Pacific, China își extinde influența economică, Rusia încearcă să modifice arhitectura de securitate europeană, iar Turcia urmărește ambiții regionale și globale. Totodată, Uniunea Europeană caută un echilibru între autonomia strategică și relația transatlantică, în timp ce state precum Franța și Germania se confruntă cu dificultăți interne.

Pentru a adapta diplomația la noile realități, Adrian Năstase propune ca Ministerul Afacerilor Externe să realizeze un audit complet al parteneriatelor strategice pe dimensiuni politice, militare, economice, energetice, tehnologice și culturale. Acesta consideră că diversificarea relațiilor diplomatice nu contravine angajamentelor din NATO și UE, ci poate consolida credibilitatea României. Invocând modelul lui Nicolae Titulescu, fostul premier conclude că România trebuie să știe cine este, în mod real, alături de ea, subliniind că „nu este suficient să știm de partea cui suntem”.

Surse:
Categorii:
Entități:
Etichete: