Alex Șerban, directorul Atlantic Council România, explică condițiile necesare pentru transformarea potențialului energetic al României și al regiunii într-o influență reală la nivel european și global, punând accent pe politici predictibile, instituții puternice și cooperare cu țările vecine. El vorbește despre importanța parteneriatului transatlantic, legătura dintre energie și apărare și obiectivele pe termen lung ale biroului Atlantic Council din București.
În ultimele decenii România și vecinii erau considerați la periferia hărții energetice europene, vulnerabili, dependenți de câteva rute și adesea de un singur furnizor. Poziția geografică devine acum un avantaj de conectivitate și acces la rute multiple, România situându-se între Marea Neagră, Dunăre și Uniunea Europeană, în vecinătatea Ucrainei și Republicii Moldova, cu resurse, experiență nucleară și forță de muncă industrială calificată, în timp ce noile tehnologii încep să își găsească loc aici.
Influența nu rezultă automat din geografie. O țară sau regiune devine centru energetic când alții își pot construi planurile în funcție de ea, ceea ce depinde mai mult de consecvența acțiunilor decât de resurse. Deciziile predictibile, instituțiile puternice și o viziune națională clară transformă potențialul în încredere, iar încrederea în investiții.
Percepția contează: o țară concentrată doar pe propriile nevoi rămâne participant la sistemul regional, în timp ce una care ține cont de nevoile vecinilor și contribuie la securitatea acestora devine lider și acționar activ cu cuvânt de spus în deciziile regionale, obiectiv ambițios dar în interesul pe termen lung al României și al regiunii.
Atlantic Council a deschis biroul din București cu energia și infrastructura printre priorități. Evoluția României face parte din conturarea viitorului energetic european și merită atenție la Washington, Bruxelles și în regiune. Următorul pas este transformarea atenției în practici constante: dialog regulat între guverne, companii și experți, o agendă activă de diplomație energetică și evaluări oneste ale lucrurilor care funcționează și nu funcționează.
Statele Unite și Europa au interese aproape identice în energie: securitate, prosperitate și reziliență la presiuni. Europa aduce piață, instituții și tradiție industrială, SUA resurse energetice, tehnologie și capital. Cooperarea funcționează cel mai bine pe baza intereselor comune, nu a dependenței reciproce.
Cooperarea energetică are valoare care depășește domeniul energiei, deoarece guvernele, companiile și experții de pe ambele maluri ale Atlanticului dezvoltă relații de încredere care servesc alianței și în alte domenii, demonstrând că parteneriatul este practic și durabil.
Platformele de dialog sunt importante. P-TEC, Parteneriatul pentru Cooperare Energetică Transatlantică, reunește anual miniștri și lideri de afaceri de pe ambele maluri ale Atlanticului. A șaptea ediție va avea loc la Varșovia, în 18 și 19 noiembrie 2026. Global Energy Forum, organizat de Atlantic Council, îndeplinește un rol similar la scară largă. În jurul Inițiativei celor Trei Mări, al cărei summit a avut loc în această primăvară la Dubrovnik, Atlantic Council a colaborat cu parteneri din Europa Centrală și de Est pentru dezvoltarea conexiunilor regionale. Valoarea acestor reuniuni constă în continuitatea dialogului, relațiile create și convergența priorităților facilitate.
Atlantic Council este o instituție independentă și nu vorbește în numele vreunui guvern sau al vreunei țări. Contribuția sa constă în analiză, facilitarea dialogului și promovarea unor abordări pragmatice bazate pe ceea ce funcționează. Angajamentul față de regiune se reflectă și în birourile de la Varșovia, Istanbul și București.
Securitatea energetică și securitatea regională sunt componente ale aceleiași agende. Infrastructura care transportă energie peste granițe contribuie la capacitatea unei regiuni de a se apăra și de a-și consolida parteneriatele cu Statele Unite, Uniunea Europeană și NATO. Opțiunile energetice influențează marja de manevră a politicii externe și de securitate, iar războiul Rusiei în Ucraina a făcut imposibilă ignorarea acestei legături.
Ceea ce se întâmplă în Marea Neagră în materie de stabilitate, libertate a navigației și siguranță a infrastructurii afectează România, țările vecine și aliații săi. Cooperarea cu Ucraina și Republica Moldova este o prioritate, nu doar un act de solidaritate.
Planificarea trebuie să analizeze împreună problemele energetice și de apărare. Pregătirea pentru situații de criză implică operatori, companii, autorități locale și cetățeni și este mai eficientă când aceste grupuri exersează colaborarea înainte de criză. Societățile care înțeleg riscurile și au încredere în instituțiile lor sunt mai reziliente decât cele care se bazează exclusiv pe echipamente.
Marea Neagră a fost mult timp tratată ca zonă periferică pe agenda europeană, deși este un spațiu comun pentru comerț, energie și securitate, care conectează Uniunea Europeană, partenerii NATO și țări dincolo de aceste structuri. O atenție mai mare din partea Alianței și a Uniunii Europene în domeniul energiei și în alte sectoare ar reflecta mai bine concentrarea riscurilor și oportunităților de astăzi.
Cooperarea care consolidează sistemul energetic întărește și capacitatea de descurajare.
Cooperarea regională este, înainte de toate, o alegere politică. Proiectul Coridorului Vertical arată ce se poate realiza când țările vecine decid că o provocare comună merită un răspuns comun. Inițiativa celor Trei Mări oferă un cadru mai larg în care țările de la Marea Baltică până la Marea Neagră și Adriatică își pot stabili priorități comune, pornind de la ideea că regiunea este mai puternică împreună, cu proiecte concrete, termene precise, propuneri bancabile și resurse financiare.
Cooperarea este mai ușor de proclamat decât de menținut. Țările pornesc din poziții diferite, iar cooperarea durabilă valorifică aceste diferențe, oferind fiecărui partener un motiv să rămână implicat: un beneficiu pe care nu l-ar putea obține singur.
Principiul este relevant pentru partenerii din afara Uniunii Europene care aspiră la aderare, precum țările din Balcanii de Vest, Republica Moldova, Ucraina și Turcia. Sistemele sunt deja interconectate, cum arată seceta de pe Dunăre din această vară. Republica Moldova va prelua președinția Comunității Energiei în 2027, aducând în prim-plan problemele energetice ale țărilor candidate și partenere.
Sectorul privat și societatea civilă au un rol esențial: guvernele semnează declarațiile, dar companiile, universitățile, comunitățile locale și experții transformă cooperarea în realitate prin investiții, formare și dialog continuu chiar și când atenția publică se mută. O agendă regională care îi include este mai durabilă.
Durabilitatea cooperării se bazează pe încredere, transparență, respectarea angajamentelor și uneori răbdare. Se construiește pas cu pas, prin lucruri mici care funcționează, fiind mai bine susținută de promisiuni modeste dar respectate decât de angajamente ambițioase neîndeplinite.
Atlantic Council nu poate construi infrastructură și nici semna acorduri și nu susține o anumită țară sau proiect. Își propune să ajute părțile interesate să pornească de la aceleași date și să privească dincolo de următorul ciclu electoral sau criză, prin analize independente, întâlniri deschise și crearea unei punți între regiune și dezbaterile de politici publice de la Washington și din Europa.
Biroul din București lucrează pe patru direcții prioritare: energie și infrastructură, democrație și integrare, apărare și securitate, securitate regională. Toate sunt interconectate: o regiune nu poate avea securitate energetică cu instituții slabe și nu poate fi sigură dacă economia depinde de o singură sursă sau rută. Global Energy Forum, P-TEC și Inițiativa celor Trei Mări urmăresc să abordeze împreună aceste subiecte și să facă pași decisivi în proiecte și investiții.
Succesul cooperării energetice regionale peste zece ani nu se măsoară după numărul declarațiilor, ci după semne mai puțin spectaculoase: un sistem energetic văzut ca sursă de forță nu ca vulnerabilitate; investitori care tratează regiunea ca spațiu unitar și predictibil; guverne care se coordonează înainte de criză; proiecte de infrastructură construite și funcționale; și tineri ingineri, cercetători și antreprenori care își construiesc cariera aici.
Gabriel Avăcăriței este jurnalist și comunicator cu peste un deceniu de experiență în sectorul energetic din România. Din 2013, este redactor-șef al Energynomics, cea mai importantă platformă de comunicare B2B pentru industria energetică la nivel național. Gabriel moderează toate conferințele și dezbaterile Energynomics, aducând claritate și profunzime discuțiilor dintre factorii de decizie politică, liderii de afaceri și inovatori. Sub coordonarea sa, Energynomics a evoluat în cel mai cuprinzător proiect editorial din domeniul energetic din România, combinând un site de știri, o revistă trimestrială și un portofoliu larg de evenimente din industrie care informează și conectează comunitatea energetică.