Statele membre NATO analizează cea mai amplă reformă a planificării militare a Alianței din ultimele două decenii, proces care reflectă o concentrare tot mai mare asupra apărării Europei în fața amenințării ruse, în detrimentul participării la operațiuni militare în afara spațiului euroatlantic, precum cele din Irak și Afganistan.
Cele 32 de state membre au început negocierile privind următoarele obiective de capabilități militare. Acestea stabilesc ce efective, echipamente și sisteme de armament trebuie să pună la dispoziție fiecare țară în cazul unui conflict, precum și modul în care sunt repartizate costurile. Potrivit unui proiect de document consultat de patru diplomați NATO, care au solicitat anonimatul, aliații nu ar mai fi obligați să dispună simultan de suficiente forțe pentru a face față unui război major în Europa și pentru a desfășura mai multe operațiuni de gestionare a crizelor în alte regiuni ale lumii. Planificarea militară ar urma să prevadă capacitatea de a răspunde uneia dintre cele două situații, nu ambelor în același timp, înlocuind conjuncția „și” cu „sau”.
Schimbarea reflectă „înțelegerea foarte clară că, indiferent de circumstanțe, o criză majoră în Europa va avea prioritate față de orice alte obiective sau evenimente pentru NATO”, a declarat Camille Grand, fost secretar general adjunct al Alianței pentru investiții în domeniul apărării și actualul conducător al organizației de lobby ASD. Această direcție este în concordanță cu presiunile exercitate de Statele Unite pentru ca NATO să revină la misiunea sa fundamentală: apărarea Europei. Washingtonul descrie această schimbare drept „NATO 3.0”.
Negocierile vizează un document cunoscut sub numele de Political Guidance (Orientarea politică), parte a unui proces de planificare care se desfășoară o dată la patru ani. Procesul urmează să se încheie în 2029, când aliații vor aproba noile cerințe privind capabilitățile militare, Statele membre sperând să ajungă la un acord până în februarie. Miza este crucială, deoarece de echipamentele și forțele disponibile depind atât capacitatea NATO de a descuraja Moscova, cât și credibilitatea angajamentelor sale de apărare.
Oficialii europeni au avertizat în repetate rânduri asupra posibilitatea unei incursiuni rusești pe teritoriul NATO până în 2029, în contextul în care Rusia își reconstruiește capacitățile militare. Constrângerile bugetare și presiunile asupra cheltuielilor militare ar putea complica negocierile. „Întregul acest ciclu de planificare va fi analizat mult mai atent decât cele precedente. Guvernele vor să știe că banii lor sunt cheltuiți eficient”, a declarat un oficial NATO de rang înalt.
Diplomații NATO au confirmat că proiectul prevede, în această etapă, folosirea variantei „sau”, dar au subliniat că negocierile se află încă într-un stadiu incipient. Un al cincilea diplomat NATO de rang înalt a avertizat: „Va fi dificil. Există o diferență majoră între alegerea variantei «și» și cea a variantei «sau»”. Un oficial al Alianței a precizat însă că schimbarea nu înseamnă abandonarea capacității de a desfășura operațiuni de gestionare a crizelor. „Nimeni nu sugerează că renunțăm la capacitatea de a desfășura operațiuni de răspuns la crize. În cele din urmă, este o decizie politică unde sunt trimise trupele”, a explicat acesta. O eventuală modificare nu ar afecta automat misiunile NATO aflate deja în desfășurare, inclusiv cele din Kosovo și Irak.
Oana Lungescu, cercetător asociat la Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare și Securitate (RUSI) din Londra și fost purtător de cuvânt al Alianței, a declarat că „NATO a revenit, într-un fel, la punctul de plecare”. Este firesc ca principalul efort al unei alianțe defensive să fie orientat spre descurajarea unei Rusii agresive și protejarea Europei, mai ales în condițiile în care Statele Unite își reduc angajamentul militar față de continent.
Discuțiile reflectă și diferențele de viziune dintre statele membre. Țările din sudul Europei au susținut în mod tradițional menținerea parteneriatelor internaționale și a capacității NATO de gestionare a crizelor. În schimb, Statele Unite, țările nordice și statele aflate pe flancul estic al NATO sunt mai favorabile concentrării resurselor asupra apărării împotriva Rusiei. Din 2010, NATO definește oficial trei misiuni fundamentale: apărarea colectivă, cooperarea cu state din afara Alianței și securitatea cooperativă, inclusiv gestionarea crizelor.
Susținătorii menținerii actualelor cerințe militare consideră că renunțarea la obligația de a putea desfășura simultan ambele tipuri de operațiuni ar putea transmite mesajul că NATO își neglijează celelalte misiuni fundamentale. Cei care susțin reforma invocă bugetele limitate pentru apărare, necesitatea descurajării Rusiei și importanța utilizării mai eficiente a resurselor, în contextul în care Washingtonul analizează reducerea prezenței sale militare în Europa. Administratia americană dorește ca statele europene să aloce mai multe resurse propriei apărări și să își concentreze eforturile asupra protejării teritoriului Alianței, după cum Pentagonul urmează să prezinte luna viitoare o evaluare a prezenței militare americane în Europa, analiza putând include retragerea unei părți a trupelor.
Alianța Nord-Atlantice analizează modificarea planificării militare pentru a prioritiza apărarea continentului în fața Rusiei, reducând obligația de a menține pregătite simultane forțe pentru misiuni de gestionare a crizelor în afara Europei.
Propunerea eliminară cerința ca statele membre să fie capabile să susțină simultan un război major în Europa și multiple operațiuni externe; aliații vor planifica capacități pentru unul dintre scenarii, iar misiunile în curs în Kosovo și Irak nu sunt afectate automat.
Dezbaterea privind Orientarea Politică se află în fază preliminară; aliații aimt să stabilizeze ghidajul până în februarie 2027, urmată de definirea obiectivelor de capabilitate militară în 2029.
Aceste orientări determină volumul, tipurile de operațiuni și investițiile naționale în echipamente și pregătire, stabilind cadrul pentru capacitatea de descurajare a Rusiei.
După invazia din Ucraina, NATO și-a consolidat flancul estic, creând nouă grupuri de luptă multinaționale și planuri regionale de apărare pentru protejarea membrilor aliați.
Paralel cu revizuirea priorităților, NATO elaborează planuri care ar putea permite atacuri în interiorul Rusiei în cazul unei agresiuni împotriva teritoriului Alianței.
Strategia, condusă de generalul Alexus Grynkewich, pornește de la lecțiile războiului din Ucraina: pentru a opri o invazie, trebuie perturbat sistemul militar care susține trupele, nu doar blocați avansul acestora.
Noile planuri vizate ținte militare, rețele de aprovizionare și facilități industriale rusești, situate de la aproximativ 150 km în spatele liniei frontului și dincolo.
Statele europene intensifică achizițiile de arme de precizie și sisteme cu rază lungă de acțiune, incluzând rachete de croazieră și drone ieftine, pentru a limita capacitatea Rusiei de a relua operațiunile.
Existența planurilor militare nu garantează acceptul politic al liderilor europeni pentru operațiuni pe teritoriul adversarului.
NATO lucrează la proceduri accelerate pentru trimiterea întăririlor în Letonia și Estonia în cazul unui conflict cu Moscova.
Planurile includ alocarea unui corp de armată suplimentar pentru apărarea țărilor Baltice, alături de structurile existente în Polonia și Corpul Germano-Olandez din Münster.
Un corp de armată poate include între 40.000 și 60.000 de soldați, cifra reprezentând capacitatea teoretică, nu un efectiv confirmat pentru o desfășurare specifică.
Aceste măsuri vizează reducerea vulnerabilității strategice a țărilor baltice, care dispun de teritorii restrânse și timp limitat înainte de sosirea suportului extern.
Guvernul european testează separat scenarii pentru post-conflct în Ucraina, independent de planificarea NATO actuală.
Marea Britanie și Franța coordonează exercițiul Koalicja în sud-estul Poloniei, implicând 2.800 de militari din 11 țări.
Exercițiile simulate deplasări transfrontaliere, operațiuni sub comandă comună și menținerea lanțurilor logistice.
Forța multinațională este distinctă de NATO și ar fi destinată instruirii și reconstrucției armatei ucrainene doar după încetarea luptelor, la cererea Kievului.
Sumarul de mai sus se bazează pe raportarea Media Publică în domeniul Securității și Apărării privind prioritățile militare NATO.