Investigația Consiliului Concurenței privind scorul de credit FICO de la Biroul de Credit ridică problema că aplicarea la mai multe bănci pentru un credit poate afecta scorul de credit și reduce șansele de obținere a unei dobânzi mai mici.
Scorul FICO ia în calcul interogările multiple efectuate într-o perioadă scurtă la Biroul de Credit, acest element reprezentând 10% din algoritmul de analiză și ducând la scăderea nesemnificativă a notei.
Consiliul Concurenței investighează ipoteza că interogările multiple efectuate de bănci la Biroul de Credit, când un solicitant caută cea mai bună dobândă, duc la scăderea scorului de credit, blocând mobilitatea clienților și constituind un aspect anticoncurențial, conform declarațiilor președintelui autorității, Bogdan Chirițoiu.
Căutarea celei mai bune dobânzi se realizează teoretic prin comparatoarele de credite sau brokeri, nu direct la Biroul de Credit, care este interogat abia la etapa finală a alegerii băncii.
Scorul FICO, sau scorul de credit, este o analiză de risc realizată pe baza datelor din Biroul de Credit, cum ar fi gradul de îndatorare și istoricul plăților (restanțe sau lipsa lor), fiind luat în calcul de bănci înainte de aprobarea unui împrumut.
Interogările în scop de pre-acordare (prescoring) nu afectează scorul FICO, conform BCR, însă avansarea cu cererea până la ofertă și apropierea de semnarea contractului implică o interogare înregistrată la Biroul de Credit care influențează scorul.
Procesul de vizualizare a dobânzii posibile, numit prescoring, simulare credit sau preaprobare, presupune introducerea unor date personale esențiale în aplicația băncii pentru a afanda condițiile și dobânda potențială.
În faza de prescoring sau simulare, băncile oferă de regulă o dobândă orientativă, cea mai mică posibilă, pentru a atrage clienții.
Dobânda reală este afiată abia după aplicarea concretă pentru credit, proces care presupune interogarea bazelor de date ale ANAF și ale Biroului de Credit.
Compararea ofertelor concrete poate necesita aplicarea la fiecare bancă până la primirea ofertei pentru semnarea contractului, ceea ce implică interogări multiple la Biroul de Credit și o potențială diminuare a scorului.
Algoritmul de calcul pornește de la premisa că o persoană care consultă de mai multe ori Biroul de Credit ar putea avea probleme de bonitate și nu caută cea mai bună dobândă, ci o bancă disponibilă să-i aproue cererea.
Această interpretare duce la clasificarea solicitantului ca un client riscant și, ca urmare, la diminuarea scorului său de credit.
Situatia este probabil frecventă, mai ales pentru clienții IFN-urilor, unde profilul de risc determină aplicarea acestui algoritm de risc al Fico.
În practică, aplicarea la mai multe bănci nu este motivată neapărat de un profil riscant, ci simplu de dorința de a afla dobânda reală obținibilă.
Decizia de aprobare a creditelor se bazează pe propria analiză de risc a băncii, scorul Fico fiind doar un element din acest proces complex.
Clienții cu risc ridicat, în special cei supraîndatorați care aplică la mai multe bănci, sunt deja identificați în baza de date a Biroului de Credit.
Scăderea scorului FICO prin aplicări multiple ar putea fi, așadar, o problemă falsă sau inflată.
În dreptul concurenței, precum și în cazul dosarului ROBOR, standardul de probă nu impune dovezi directe, ci se bazează pe o abordare holistică, în care indiciile și probele indirecte, coroborate, sunt suficiente pentru a constata o practică concertată.
O investigație similară a fost declanșată și de autoritatea de concurență din Polonia, unde băncile au renunțat la scăderea scorului de credit în urma interogărilor multiple ale biroului de credit.