Barometrul Îmbătrânirii Active: peste jumătate dintre seniori au nevoie frecvent de ajutor sau depind de altcineva

Ziarul Protv preia rezultatele barometrului CURS, evidențiind, prin mărturiile seniorilor intervievați (Estera Dascălu, Adrian, Ion Mocanu), criza singurătății și a lipsei de sprijin formal. Un citat din Valer Donca, director medical al secției de Geriatrie din Cluj, descrie izolarea radicală a unor pacienți: „Domnule doctor, parcă sunt întemnițat în propria casă”.

Silviu Vîrva, vicepreședintele Institutului Național de Statistică (INS), a intervenit în dezbaterile privind viitorul seniorilor, susținând că îmbătrânirea populației implică o regândire fundamentală a modului de organizare a îngrijirii pe termen lung. Conform lui Vîrva, perspectiva asupra îmbătrânirii trebuie schimbată: nu trebuie privită exclusiv prin prisma bolii, dependenței și nevoii de îngrijire, ci și prin prisma prevenirii, menținerii autonomiei, participării sociale și calității vieții. Datele INS arată că la 1 ianuarie 2026, populația rezidentă a României era de aproximativ 19 milioane de persoane, fiind pe un trend descendent. Persoanele cu vârsta de peste 60 de ani reprezentau 25,7% din total, adică aproape 5 milioane (exact 4,89 milioane) de cetățeni. Femeile constituiau majoritatea acestei categorii, cu o pondere de 58,7%. La conferința „România după 60”, organizată de Centrele ECHO împreună cu Institutul de Îmbătrânire Activă, sub patronajul Subcomisiei de Populație și Dezvoltare a Senatului, Silviu Vîrva a explicat aceste cifre în contextul îmbătrânirii accelerată a populației, cauzată de scăderea natalității și de un spor natural negativ. Indicele de îmbătrânire demografică a crescut în ultimii 10 ani, de la 112 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2016, la 135,9 în 2026. Această tendință are consecințe directe asupra funcționării economiei și societății. „Nu vorbim doar despre o schimbare a structurii pe vârste, ci despre o transformare cu implicații directe asupra pieței muncii, sustenabilității sistemelor de pensii, sănătății și protecției sociale. Avem tot mai multe persoane vârstnice în raport cu generațiile tinere, ceea ce înseamnă o bază potențial mai restrânsă de contribuabili și cheltuieli tot mai mari pentru pensii, sănătate și servicii sociale”, a subliniat Silviu Vîrva. Ca urmare, se preconizează o populație activă mai redusă, ceea ce poate genera dificultăți de recrutare, deficit de personal în anumite sectoare și presiuni asupra costurilor salariale. Privind piața muncii pentru segmentul de peste 60 de ani, în 2025 ratele de ocupare erau de 38,5% pentru grupa de vârstă 60-64 ani, 5,2% pentru 65-69 ani și 1,1% pentru 70-74 ani. Ca reper, rata de ocupare la nivelul întregii țări era de 48,3%. „Îmbătrânirea populației nu este doar o provocare demografică. Este o provocare economică, socială și instituțională, care impune regândirea modului în care organizăm îngrijirea pe termen lung”, a concluzionat reprezentantul INS. Îmbătrânirea este un proces individual, iar nevoile diferă semnificativ în funcție de starea de sănătate, condițiile socioeconomice și existența unui sistem de sprijin familial. Vîrva a considerat că un sistem modern pentru seniori nu trebuie construit exclusiv în jurul îngrijirii celor care au devenit dependenți, ci trebuie să înceapă mai devreme, prin prevenție. Acest lucru presupune o schimbare de perspectivă: să nu privim îmbătrânirea exclusiv prin prisma bolii, dependenței și nevoii de îngrijire, ci și prin prisma prevenirii, menținerii autonomiei, participării sociale și calității vieții. Este nevoie de un sistem de îngrijire pe termen lung capabil să ofere servicii accesibile, diversificate și de calitate persoanelor care și-au pierdut autonomia. Aceste servicii trebuie să fie centrate pe persoană, adaptate gradului de dependență și să asigure continuitatea îngrijirii, fie prin servicii la domiciliu, comunitare, centre de zi sau servicii rezidențiale. „Trebuie să investim mult mai mult în prevenție. Pentru că obiectivul nu poate fi doar să îngrijim mai bine persoanele care au devenit dependente, ci și să prevenim sau să întârziem, pe cât posibil, apariția dependenței. România nu trebuie doar să se pregătească pentru o populație mai îmbătrânită, ci trebuie să se pregătească pentru o societate în care îngrijirea persoanelor vârstnice devine o responsabilitate comună, care necesită politici publice, resurse, infrastructură, personal calificat și parteneriate între sectorul public și cel privat”, a declarat vicepreședintele INS.

Începutul anului 2026 marchează un punct de cotitură demografic în România: peste un sfert din populația rezidentă, reprezentând 4,89 milioane de persoane, a împlinit vârsta de 60 de ani. Această realitate este confirmată de datele INS și amplificată de avertismentele vicepreședintelui instituției, Silviu Vîrva, care semnalează riscul unei baze de contribuabili restrânse și al creșterii cheltuielilor publice.

Populația totală a României a scăzut la aproximativ 19 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2026, într-un trend descendent. Structura pe sexe relevă o disparitate semnificativă în rândul seniorilor: femeile constituie 58,7% din categoria celor peste 60 de ani, ceea ce indică o speranță de viață mai mare pentru femei, dar și o feminizare a dependenței și a singurătății în vârstă.

Vulnerabilitatea sistemului de pensii este direct legată de dinamica demografică. Scăderea numărului de persoane în vârstă activă și creșterea numărului de pensionari creează un dezechilibru structural care amenință sustenabilitatea financiară a statului pe termen lung.

Natalitatea scăzută și sporul natural negativ acționează ca motoare ale acestei tranziții. Consecințele depășesc demografia, atingând direct capacitatea sistemelor de sănătate și protecție socială de a funcționa eficient, în condițiile în care numărul beneficiarilor crește exponențial față de numărul celor care finanțează sistemul.

Silviu Vîrva, vicepreședintele INS, a subliniat că „nu vorbim doar despre o schimbare a structurii pe vârste, ci despre o transformare cu implicaţii directe asupra pieţei muncii, sustenabilităţii sistemelor de pensii, sănătăţii şi protecţiei sociale”. El a explicat că raportul inversat între persoanele vârstnice și cele tinere duce la o reducere a bazei contributive și la o creștere a cheltuielilor pentru pensii, sănătate și servicii sociale.

Indicele de îmbătrânire demografică, care măsorie raportul dintre numărul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani și cel al celor cu vârsta sub 20 de ani, a crescut de la 112 în 2016 la 135,9 în 2026, într-o perioadă de doar un deceniu.

Această tendință de îmbătrânire accelerează impactul asupra funcționării economiei naționale, cerând adaptarea politicilor publice la o societate în care ponderea persoanelor neactive (din punct de vedere al muncii formale) crește semnificativ.

Piețele muncii se confruntă cu provocarea unei populații active mai mici. Scăderea forței de muncă disponibile generează dificultăți majore în recrutare, ducând la deficiențe de personal în sectoare critice și exercitând presiuni ascendente asupra costurilor salariale.

Reprezentanții INS avertizează că lipsa forței de muncă tinere nu va fi compensată ușor, exacerbând deficitul de personal și provocând inflația salarială în sectoarele cu forță de muncă limitată.

Ratele de ocupare pe categorii de vârstă reflectă disocierea între exitarea din câmpul muncii și posibilul retras: la 60-64 de ani, 38,5% din populație lucra în 2025, procentul scăzând drastic la 5,2% între 65-69 de ani și la 1,1% între 70-74 de ani. Media națională se situa la 48,3%, evidențiind izolarea economică a segmentului vârstnic.

Silviu Vîrva a concluzionat că „îmbătrânirea populaţiei nu este doar o provocare demografică. Este o provocare economică, socială şi instituţională, care impune regândirea modului în care organizăm îngrijirea pe termen lung”.

Soluția necesită un sistem de îngrijire pe termen long care să fie accesibil, diversificat și de calitate, destinat persoanelor care și-au pierdut parțial sau total autonomia.

Nevoile indivizilor variază în funcție de starea de sănătate, contextul socio-economic și sprijinul familial disponibil. De aceea, serviciile trebuie personalizate, adaptate gradului de dependență și asigurând continuitatea îngrijirii indiferent de mediul în care este prestată.

Opțiunile de prestare includ menținerea acasă, serviciile comunitare, centrele de zi sau centrele rezidențiale specializate.

„Apreciez că un sistem modern pentru seniori nu trebuie să fie construit exclusiv în jurul îngrijirii celor care au ajuns să depindă de sprijinul altora, ci trebuie să înceapă mult mai devreme, prin prevenţie şi susţinerea îmbătrânirii active”, a afirmat Silviu Vîrva.

Într-un model pivotat spre prevenție, menținerea autonomiei, participarea socială activă și calitatea generală a vieții devin priorități egale cu tratamentul medical al dependenței.

Vicepreședintele INS a reiterat necesitatea: „trebuie să investim mult mai mult în prevenţie. Pentru că obiectivul nu poate fi doar să îngrijim mai bine persoanele care au devenit dependente, ci şi să prevenim sau să întârziem, pe cât posibil, apariţia dependenţei”.

Gestionarea vârstei învecinate este o responsabilitate comună care necesită alinierea politicilor publice, alocarea de resurse bugetare, dezvoltarea infrastructurii specializate, pregătirea personalului calificat și colaborarea între sectorul public și cel privat.

Discuțiile au avut loc în cadrul primei ediții a conferinței „România după 60”, organizată pe 9 noiembrie de Centrele ECHO și Institutul de Îmbătrânire Activă, sub patronajul Subcomisiei de Populație și Dezvoltare a Senatului României, având ca scop consolidarea unui cadru legislativ și practic pentru îngrijirea vârstnicilor.

Silviu Vîrva, vicepreședintele INS, a subliniat impactul macroeconomic al îmbătrânirii populației, afirmând că raportul inversat dintre persoanele vârstnice și cele tinere duce la o bază de contribuabili restrânsă și la creșterea cheltuielilor publice pentru pensii, sănătate și servicii sociale. Conform datelor provizorii ale INS, la 1 ianuarie 2026, populația rezidentă a României era de 19 milioane de persoane, aflându-se pe un trend descendent. Un sfert (25,7%) era reprezentat de persoane în vârstă de peste 60 de ani, respectiv 4,89 milioane de persoane. Femeile reprezentau majoritatea acestei categorii, cu o pondere de 58,7%. Îmbătrânirea accelerată este stimulată de scăderea natalității și de sporul natural negativ, care au fost negative în mod continuu din 1992. Indicele de îmbătrânire demografică a crescut semnificativ într-un deceniu: de la 112 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2016, la 135,9 în 2026. Scăderea populației active generează dificultăți de recrutare, deficit de personal în sectoarele critice și presiuni asupra costurilor salariale. În 2025, pentru segmentul de peste 60 de ani, rata de ocupare era de 38,5% pentru 60-64 de ani, 5,2% pentru 65-69 de ani și 1,1% pentru 70-74 de ani, comparativ cu media națională de 48,3%. Vîrva a descris îmbătrânirea nu doar ca o provocare demografică, ci și ca una economică, socială și instituțională care cere o reconfigurare a îngrijirii pe termen lung. Vicepreședintele INS a remarcat că nevoile seniorilor variază în funcție de sănătate, condițiile socio-economice și sprijinul familial. Un sistem modern nu trebuie să se concentreze exclusiv pe dependență, ci să prioritizeze prevenția, menținerea autonomiei și participarea socială. Este necesar un sistem de îngrijire pe termen lung care să ofere servicii accesibile și de calitate persoanelor care și-au pierdut autonomia. Serviciile trebuie să asigure continuitatea îngrijirii prin opțiuni variate: la domiciliu, comunitare, centre de zi sau rezidențiale. Investirea în prevenție este vitală pentru întârzierea apariției dependenței. Gestionarea vârstei învecinate devine o responsabilitate comună care necesită politici publice, resurse, infrastructură și parteneriate public-privat. Anul 1991 a fost ultimul cu spor natural pozitiv în România; din 1992, fiecare an a înregistrat valori negative, cu un declin accelerat între 2020-2025.

Silviu Vîrva, vicepreședintele Institutului Național de Statistică (INS), a reiterat că îmbătrânirea populației în România constituie o provocare complexă, de natură economică, socială și instituțională, care impune o regândire fundamentală a modelului de îngrijire pe termen lung, potrivit Bursa.ro. Conform datelor provizorii ale INS pentru 1 ianuarie 2026, populația rezidentă a României se situează la aproximativ 19 milioane de persoane, înregistrând o tendință descendentă. Persoanele cu vârsta de peste 60 de ani reprezintă un sfert din total, cu exacte 4,89 milioane de cetățeni, din care femeile constituie majoritatea, cu o pondere de 58,7% Silviu Vîrva a explicat că aceste cifre reflectă un proces de îmbătrânire accelerată, determinat de scăderea natalității și de un spor natural negativ continuu din 1992. Indicele de îmbătrânire demografică a crescut semnificativ în ultima decadă, trecând de la 112 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2016, la 135,9 la 100 în 2026 Vicepreședintele INS a avertizat că raportul inversat dintre generațiile vârstnice și cele tinere reduce baza potențială de contribuabili, exercitând presiuni directe asupra sustenabilității sistemelor de pensii, sănătății și protecției sociale. Această transformare structurală va genera, potrivit lui Vîrva, dificultăți majore de recrutare, deficit de personal în sectoarele critice și presiuni ascendente asupra costurilor salariale Datele privind piața muncii pentru segmentul de peste 60 de ani, raportate în 2025, indică rate de ocupare ce scad drastic odată cu vârsta: 38,5% pentru grupa 60-64 de ani, 5,2% pentru 65-69 de ani și doar 1,1% pentru 70-74 de ani. Aceste valori se situează sub media națională a ratelor de ocupare, care era de 48,3% Pentru a răspunde acestor provocări, Silviu Vîrva a militat pentru un sistem modern de îngrijire care să pună accent pe prevenție și menținerea autonomiei, nu doar pe gestionarea dependenței. Acesta necesită un demers integrat care să includă politici publice dedicate, alocarea de resurse, dezvoltarea infrastructurii specializate, pregătirea de personal calificat și parteneriate effective între sectorul public și cel privat

Raportul dintre numărul persoanelor de cel puțin 65 de ani și cel al copiilor sub 15 ani a atins 136 la 100 la începutul anului 2026, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS). Această structură demografică amenință sustenabilitatea penxiilor, a spitalelor și a pieței muncii. Indicele de îmbătrânire demografică a crescut semnificativ într-o singură decadă, de la 112 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2016, ajungând la 135,9 în 2026.

Silviu Vîrva, vicepreședintele INS, avertizează că această evoluție nu este doar o schimbare statistică, ci va avea efecte directe în economie, sistemul de pensii și serviciile medicale. Un sfert din populația activă va trebui să suporte cheltuielile publice tot mai mari pentru o populație vârstnică care se mărește numeric.

Un sfert dintre români, reprezentând 4,89 milioane de persoane, au peste 60 de ani. Potrivit datelor provizorii ale INS, la 1 ianuarie 2026, populația rezidentă a României era de aproximativ 19 milioane. Dintre acestea, 4,89 milioane aveau peste 60 de ani, reprezentând 25,7% din total. Femeile constituiau 58,7% din această categorie.

Fenomenul este alimentat de scăderea natalității și de sporul natural negativ, numărul deceselor depășind continuu cel al nașterilor. Dezechilibrul demografic reduce numărul persoanelor care lucrează și care contribuie la bugetele publice, generând presiuni financiare pe termen lung.

Una dintre cele mai importante consecințe demografice privește sistemul public de pensii, care depinde în mare măsură de contribuțiile plătite de angajații activi. O populație activă mai redusă poate însemna mai puțini contribuabili, în timp ce cheltuielile pentru pensii și sănătate continuă să crească. Pe piața muncii, schimbarea demografică aduce dificultăți suplimentare companiilor în recrutare. Deficitul de lucrători din anumite domenii s-ar putea accentua, forțând firmele să ofere salarii mai mari pentru a atrage personal.

Datele INS arată o scădere drastică a participării la piața muncii odată cu înaintarea în vârstă. În 2025, rata de ocupare era de 38,5% pentru 60-64 de ani, coborând la 5,2% pentru 65-69 de ani și la doar 1,1% pentru 70-74 de ani.

România are nevoie de servicii de îngrijire la domiciliu, centre de zi și programe de prevenție, nu doar de centre rezidențiale, pentru a susține persoana în vârstă. Vicepreședintele INS atrage atenția că autoritățile trebuie să regândească îngrijirea vârstnicilor, punând accent pe prevenție și menținerea autonomiei. Investițiile în prevenție pot întârzia apariția problemelor de sănătate care duc la pierderea independenței. Declarațiile au fost făcute în cadrul conferinței „România după 60” din 9 noiembrie, organizată de Centrele ECHO și Institutul de Îmbătrânire Activă, sub patronajul Subcomisiei de Populație și Dezvoltare a Senatului. Serviciile sociale trebuie adaptate nevoilor specifice fiecărei persoane.