Belgia va permite raiduri polițiste în locuințe pentru expulzarea migranților, stârnind indignarea organizațiilor de drepturile omului

Legea adoptată de parlamentul belgian ar permite poliției să intre cu forța în locuințe pentru a-i găsi și reține pe migranții fără documente care au primit ordin să părăsească țara, măsură care intră în vigoare în primăvara anului viitor. Organizațiile pentru drepturile omului, printre care Amnesty International și Picum, critică măsurile drept o „lege a fricii”, avertizând că vor transforma locuințele private în spații de aplicare a legislației imigrate și ar putea destabiliza familiile, similar cu operațiunile americane ICE criticate în timpul administrației Trump. Parlamentarii belgieni au aprobat măsura care extinde procedurile de reținere la domiciliu, fără consimțământul locatarilor, în intervalul 5:00-21:00, inclusiv în prezența copiilor și în casele în care migranții sunt găzduiți de rude. Autoritățile susțin că măsura vizează cei cărora li s-a refuzat azilul sau care au ignorat ordinele de părăsire, dar criticii, incluzând judecători și avocați, contestă absența unei definiții clare pentru „amenințarea la adresa ordinii publice”, comparând măsura cu cele din Țările de Jos și Germania. Dezbatrea intensă din Belgia s-a soldat cu peste 60 de proteste în toată țara înainte de vot, organizate de organizații neguvernamentale, grupuri de juriști și platforme de suport pentru migranți. Platforma Picum a subliniat că măsura nu vizează infractorii, ci este o procedură administrativă de repatriere, iar extinderea sa în cadrul UE ar putea încuraja alte state membre să adopte măsuri similare, în contexte precum regula recent aprobată privind returnările. Amnesty International a avertizat că măsura riscă să ducă la restrângerea treptată a drepturilor fundamentale și să demonteze statul de drept. Reprezentantul Carine Thibaut a precizat că judecătorii vor avea o marjă largă de apreciere, fără competențe de anchetă complete sau mecanisme clare de apel pentru persoanele vizate, confundând astfel lipsa statutului legal cu delincvența. Legea permite solicitarea mandatului de percheziție de către serviciul belgian de imigrare, obligând poliția să verifice documentele și să rețină persoanele fără acte. Avocatul Chiara Catelli din cadrul Picum a reiterat că „locuința este inviolabilă” conform constituției și nu ar trebui condiționată de statutul administrativ al ocupanților, subliniind pericolul ca măsura să pună în pericol siguranța fizică a celor care oferă adăpost migranților. Măsura va intra în vigoare în primăvara anului viitor, permițând accesul autorităților în spații private pentru identificarea și detenția temporară a persoanelor expulzabile. Criticile se concentrează pe efectul de intimidare asupra comunităților locale și pe lipsa mecanismelor juridice adecvate de protecție a drepturilor persoanelor identificate. Organizația Amnesty International consideră că măsura reprezintă începutul reducerii statului de drept, având ca țintă persoanele fără documente, dar cu potențialul de a se extinde ulterior către alte categorii vulnerabile. Compararea cu situația din SUA, unde raidurile ICE au condus la distrugerea familiilor, a fost invocată frecvent de activiștii belgieni. Persoanele vizate de această procedură pot fi identificate în orice moment al zilei, indiferent de prezența minorilor. Procedura judicială este simplificată, iar judecătorii de instrucție nu au obligația de a investiga motivele reținerii dincolo de mandatul cerut de administrația de imigrare. Coaliția de guvernare de dreapta din Belgia susține că aceste măsuri sunt necesare pentru a combate „amoralitatea” și a reduce volumul de aziliți respinși care rămân pe teritoriu. Totuși, organizațiile neguvernamentale resping argumentul conform căruia măsura vizează exclusiv criminalii organici. Criticii juridici atrag atenția că definiția vagă a „amenințării la adresa ordinii publice” permite aplicarea discreționară a legii. Aceste termeni au fost folosiți anterior în Belgia pentru a eticheta chiar și nerespectarea regulamentelor de circulație sau a unor mici furturi, ridicând semne de întrebare privind proporționalitatea intervenției forțate în locuințe. Procedura de expediere a migranților fără acte nu prevede posibilitatea unor contestații ample. Judecătorul are rolul de a autoriza intrarea poliției, dar nu de a judeca meritul sau iminența amenințării în fața plângătorului. Platforma pentru Cooperare Internațională privind Migranții fără Documente (Picum) a menționat faptul că există deja instrumente legale disponibile poliției pentru a acționa împotriva faptelor penale, independent de statutul migratoriu al persoanelor. Contextul regional arată o tendință europeană spre măsuri mai stricte de expulzare, cu Țările de Jos și Germania având proceduri deja în vigoare sau în dezvoltare. Regulamentul UE recent aprobat privind returnările consolidează acest cadru legal. Impactul social al acestor raiduri ar putea duce la izolarea socială a migranților și la retragerea sprijinului oferit de rețelele de prieteni și vecini, sub presiunea fricii de a nu fi complice la „delictul de găzduire” sau de a nu fi ținta raidurilor. Carine Thibaut, directoare secțiunea francofonă a Amnesty International, a subliniat că „nu se tratează problema criminalității, ci se stârnește frica generală în rândul populațiilor vulnerabile și al celor care le oferă adăpost. Principiul inviolabilității domiciliului este un pilon al democratului belgian. Modificarea acestuia printr-o lege ce condiționează acest drept de statutul de azil este considerată o abatere majoră de la constituționalismul tradițional al țării. Susținătorii legii consideră că reducerea birocrației în procesul de expulzare este esențială pentru menținerea securității naționale. Ei argumentează că procesele judiciare lungi favorizează stabilirea ilicită a cetățenilor străini. Contrar, experții în drept international afirmă că expulzarea administrativă nu poate înlocui procedurile penale adecvate și că intimitatea familială trebuie protejată indiferent de statut. Amnesty International va monitoriza îndeaproape punerea în aplicare a legii și va continua campaniile pentru drepturile omului, avertizând că erodarea drepturilor pentru o categorie conduce, în timp, la erodarea tuturor drepturilor fundamentale. Protestele recente din Belgia au fost organize de coalitia civică Format J, care reprezintă o rețea vastă de organizații neguvernamentale. Acestea au distribuit materiale informative și au organizat reuniuni cu autoritățile locale pentru a cere revocarea proiectului. Comparația cu SUA subliniază faptul că separarea familiilor și destabilizarea comunităților sunt consecințe colaterale previzibile ale raidurilor la domiciliu. Experții au semnalat riscul de escaladare a tensiunilor comunitare între autoritățile locale și populațiile minoritare. Reglementarea europeană permite statelor membre să impună măsuri de returnare accelerată. Totuși, critica principală este că măsura belgiană ridică pragul coercitiv al acestor măsuri la nivelul intrusionii forțate în casele cetățenilor, incluzând pe cei care nu au săvârșit nicio crimă violentă. Avocatul Chiara Catelli a insistat pe necesitatea creării unor mecanisme de apel efective, care să permită persoanelor vizate să conteste legalitatea perchezițiilor înainte sau în paralel cu desfășurarea lor. Textul legislației stabilește cadrul pentru o intervenție fără avertisment prealabil, exceptând cazul în care există un pericol iminent de fugă. Timpul de răspuns al forțelor de ordine este programat pentru a surprinde indivizii în gospodăria lor, limitând posibilitatea ascunderii.