Responsabilii de la Bruxelles au descoperit că perspectivele electorale din Franța, dominate de o posibilă bătălie între extrema stângă și extrema dreaptă, pun în primejdie contractele cu UE și NATO. Sondajele indică o polarizare care ar putea duce la anularea construcțiilor europene și euro-atlantice în termeni actuali.
Platformele politice ale celor două extreme conțin angajamente soleme față de un electorat care se simte afectat de realitatea economică și sărăcie, motivând radicalizarea discursului.
În Occident, sindicatele își radicalizează revendicările pentru a nu dispărea, lăsând loc anarhiei. Aceasta a permis liderilor politici să preia mișcările de nemulțumire economică și socială, modificându-și platformele până la limita anulării tratatelor fundamentale ale UE și NATO.
Rezultatele alegerilor prezidențiale din Franța din 2027 pot aduce schimbări gigantice în raport cu arhitectura instituțională a continentului, afectând stabilitatea garantată de prezența Franței, singura putere nucleară din UE, și rolul său central în apărarea europeană, cu implicații directe pentru România.
Analiștii încep prin a prezenta pozițiile anunțate de Jean-Luc Mélenchon, liderul formațiunii La France Insoumise, de extremă stângă.
În noua versiune a programului său politic, intitulat „viitorul comun”, pozițiile revoluționare în domeniul politicii externe ale lui Mélenchon se axează pe non-aliniere, apărarea suveranității naționale în raport cu marile blocuri și dreptul internațional.
Programul propune ignorarea unor reglementări esențiale ale UE, inclusiv un moratoriu asupra liberei circulații a mărfurilor și capitalurilor, și asupra normelor de concurență în serviciile publice. De asemenea, se contestă conceptul de „Europa apărării” ca pilier în NATO și acordurile de liber schimb.
Se prevede o retragere „imediată” din Comandamentul militar integrat al ONU (notat în sursă), urmată de ieșirea din organizație, și o „non-aliniere cooperativă” cu China. Mélenchon a respins rămânerea în NATO și intrarea în noi coaliții militare (cu Australia, Noua-Zeelandă, Marea Britanie), criticând „diplomația cluburilor închise” (G27, G20). El estimează declinul SUA ca oportunitate pentru restructurarea ONU și susține autodeterminarea Luganskului și Donețkului, aliniindu-se cu retorica Kremlinului. De asemenea, consideră că orice politică externă trebuie să includă China.
Documentul intitulat „În pragul unei noi lumi” surprinde șocul planificatorilor de la Bruxelles, reamintind de disputele Războiului Rece privind autodeterminarea popoarelor și „umanismul radical” pentru interesul general uman.
Există riscul ca stânga radicală din Franța și alte părți să se coaguleze și să explodeze social dacă problemele economice nu vor fi rezolvate.
Responsabilii de la Bruxelles, conștienți de această dinamică, se îndreaptă către Est, în țări considerate anterior doar piețe emergente. Această tendință se va clarifica dacă se va analiza și oferta politică a Marinei Le Pen, aflată în pole position pentru alegerile din 2027.