România s-a încălzit cu 1,9°C între 1901 și 2025, iar din 1961 până acum creșterea a fost de 2,4°C, arată Atlasul extremelor climatice din România realizat de dr. Monica Ionița și dr. Viorica Nagavciuc.
Anul 2024 a fost cel mai cald din ultimul secol, iar șase dintre cei mai călduroși ani ai seriei s-au produs din 2019 încoace.
Spre deosebire de atlasele climatice obișnuite care descriu valori medii pe perioade de 30 de ani, acest atlas se concentrează pe cozile distribuțiilor statistice, adică pe locul în care se află riscurile reale.
Între 1901 și 2025 temperatura medie anuală a României a crescut cu 1,9°C. Numai din 1961 încoace creșterea a fost de 2,4°C, iar vara temperatura maximă a urcat cu aproximativ 4°C în 65 de ani.
Cei mai călduroși șase ani din seria de 125 de ani analizată s-au produs toți din 2019 încoace: 2024, 2019, 2023, 2020, 2025 și 2022. Anul 2024 a fost cel mai cald din toată seria, cu 3,0°C peste media de referință 1971–2000, iar vara acelui an a depășit această medie cu 4,3°C.
Din 1961 încoace numărul mediu de zile tropicale, cu temperaturi maxime de cel puțin 30°C, a crescut de la 16 la 33 pe an, comparativ cu anii 1960 față de intervalul 2011-2020.
În același interval numărul zilelor de îngheț a scăzut cu 26 pe an, iar sezonul de vegetație s-a prelungit cu 38 de zile.
Recordul absolut de temperatură din serie a fost înregistrat în iulie 2007: 44,3°C la Calafat și 44,2°C la Bechet, pe 24 iulie.
Verile lui 2012 și 2024 au fost cele mai extreme din 1961 încoace, cu o medie națională de peste 45 de zile în valuri de căldură în fiecare dintre cei doi ani. În 2024 media zilelor tropicale la nivel de țară a ajuns la 53.
Precipitațiile anuale din România nu arată, în ansamblu, o tendință clară de scădere. Dar atmosfera cere tot mai multă apă pe măsură ce temperatura crește, așa că seceta se accentuează și acolo unde ploile nu au scăzut.
Potrivit indicelui de secetă SPEI-12, proporția lunilor aflate în secetă a urcat de la 7%, în perioada 1961–1990, la 40%, în 2021–2025.
Lunile în care căldura și seceta apar împreună s-au înmulțit, în medie pe fiecare stație, cu aproximativ două luni pe an față de anii 1960.
Cei mai secetoși ani din întreaga serie care începe în 1901 sunt 2000, când 97% dintre stații se aflau în secetă, urmat de 1946, 1917, 1990 și 1950. Dintre anii recenți, 2024 și 2022 se detașează ca fiind cei mai secetoși.
Consecințele sunt concrete: în unii ani secetoși producția de grâu de toamnă și de porumb a scăzut cu 40–60%, mai ales în sudul Câmpiei Române.
Cea mai mare cantitate de precipitații căzută într-o singură zi la stațiile cuprinse în atlas a fost de 234,7 mm, înregistrată la Mangalia pe 30 august 2024, când în cinci zile au căzut 328,7 mm.
Seriile de debite ale Dunării, care merg până în 1838, arată că apele foarte mici din 2003, 2022 și 2024 nu au echivalent în trecutul recent și sunt legate direct de secetele care le-au însoțit, cu efecte asupra navigației, alimentării cu apă și producției de energie.
Potrivit datelor Agenției Europene de Mediu citate în atlas, fenomenele extreme legate de vreme și climă au produs în România, între 1980 și 2022, pierderi economice de aproximativ 17,5 miliarde de euro, adică 816 euro pe locuitor, și 1.438 de decese.