Baronaesa Louise Casey, lidera comisiei independente de reformă a sectorului de îngrijire adulților, a avertizat că guvernele succesive au fost „dormit cu ochii deschiși” în privința finanțării și provisionării acestui domeniu. Ea a subliniat că cunoștințele publice despre modul în care funcționează îngrijirea socială, inclusiv faptul că aceasta nu este gratuită la punctul de utilizare, spre deosebire de Serviciul Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, sunt „extrem de scăzute”. Oamenii sunt în negare în legătură cu îmbătrânirea, concentrându-se pe încercarea de a rămâne tineri, ceea ce a transformat îngrijirea socială într-un serviciu uitat, descris metaforic ca o „Cenușăreasă”. Cercetarea publicată de comisia sa concluzionează că îngrijirea adulților este un „sistem fundamental fragmentat”, fără nimeni responsabil în totalitate.
Raportul, elaborat de Nuffield Trust și Institutul pentru Guvernare (Institute for Government), descrie îngrijirea adulților din Anglia ca fiind un sistem complex, unde responsabilitățile sunt împărțite între departamentele guvernului central, organismele independente, guvernele locale și o varietate largă de furnizori non-publici. Deși există peste 1,5 milioane de personal de îngrijire angajat în aproximativ 19.000 de angajatori, Anglia este singura dintre cele patru națiuni ale Regatului Unit care nu are un registru obligatoriu pentru lucrătorii din îngrijire. Furnizorii privați domină sectorul, într-un model care a apărut într-un mod „larg necontrolat și neintenționat”. Raportul avertizează privind lipsa de transparență a taxelor: persoanele care își plătesc propria îngrijire sunt charge de obicei cu 40% mai mult pentru același serviciu față de persoanele cărora li se aranjează îngrijirea de către consiliile locale.
Disparitatea de costuri și regimul financiar afectează direct accesul la servicii. Persoanele cu economii care depășesc suma de 23.250 de lire sterline nu au dreptul la ajutor din partea consiliului local pentru costurile de îngrijire, iar taxele mari îi uneori forțează să își vândă casele. Baronesei Casey i-a plăcut propunerea prim-ministrului Andy Burnham de a modifica mecanismul „triple lock” al pensiilor, redirecționând fondurile către un Serviciu Național de Îngrijire (National Care Service). Burnham a anunțat în septembrie că va abolii garanția creșterii pensiei de stat proporțional cu inflația, salariile sau o rată fixă de 2,5%, cea mai mare măsură dintre ele. Noile măsuri ar putea genera aproximativ 15 miliarde de lire sterline pe an până la sfârșitul anilor 2030.
Deși Institutul pentru Studii Fiscale (Institute for Fiscal Studies) a sugerat după discursul lui Burnham că economiile nu vor fi suficiente, Baronesei Casey i-a considerat o „mare victorie” pentru îngrijirea adulților. Ea a afirmat că este timpul să punem îngrijirea socială pe harta discuțiilor politice, subliniind că problema afectează fiecare familie și individ din țară. „În mod onest, trebuie să cheltuim miliarde pentru a ne menține tineri. Credem că suntem în negare în legătură cu îmbătrânirea și, prin urmare, nu gendim clar asupra viitorului”, a spus ea. Ea invocă valori precum demnitatea, contribuția și datoria de a avea grijă de vecini și familii pentru a propune un „nou acord pentru îngrijire”.
Pe lângă problemele structurale actuale, rapoartele evidențiază eșecurile grave în timpul pandemiei de COVID-19. În timp ce Comisia de Investigare COVID-19 din Regatul Unit a calificat recent falimentul protecției rezidenților din cămine ca fiind „o rușine națională”, Baronesei Casey se va pronunța aspru împotriva acestor evenimente la o conferință la Liverpool. Ea va distruge mărturia fostului ministru al Sănătății Matt Hancock, care pretinsese în mai 2020 că existau un inel protector în jurul căminelor de bătrâni. Președintele comisiei, Baronesa Heather Hallett, a declarat că lucrurile au stat exact invers. Locuitorii vulnerabili au primit „protecție insuficientă”, iar mulți au murit fără ca rudele să le fi fost alături. Unele cămine au devenit „prinsoare” din cauza restricțiilor de vizite, lăsându-i pe rezidenți să simtă că sunt abandonați.