Investitorii cei mai bogați din lume se îndreaptă din ce în ce mai mult către active alternative, cum ar fi fondurile de hedging, capitalul privat (private equity) și infrastructura, lăsând la o parte parțial acțiunile și obligațiunile tradiționale. Această tendință este alimentată de volatilitatea pieței, incertitudinea geopolitică și temerile privind inflația persistentă, care îi determină pe investitorii cu avere ridicată să își diversifice portofoliile pentru a-și proteja capitalul.
Potențialul pentru investiții alternative este semnalat de datele JPMorgan Asset Management, unde activele private din regiunea Asia-Pacific au crescut cu 40% în ultimele 12 luni. Conform lui Dan Watkins, directorul regional executiv al firmei, există o apetit uriaș pentru expunere către aceste active în rândul clientelor cu venituri nete ridicate (HNWI) și foarte ridicate (UHNWI). similar este și situația la Lombard Odier, unde John Woods, șeful investițiilor pentru Asia, menționează o creștere sharply a alocărilor planificate către alternative de către family offices.
Pentru prima dată, conform unui raport BNY Wealth citat în CNBC, investițiile alternative constituie 60% din portofoliile family-office-urilor unice, depășind activele tradiționale, care reprezintă acum 41%. Această schimbare este motivată de căutarea diversificării, a veniturilor regulate și a accesului la piețe care nu sunt listate public, având în vedere și evaluările ridicate și corelația crescândă între acțiuni și obligațiuni în perioade de criză.
Fondurile de hedging se disting ca o opțiune preferată pentru cei care caută protecție împotriva fluctuațiilor pieței și randamente mai puțin dependente de direcția pieței de acțiuni. De asemenea, creditul privat atrage interes prin fluxurile contractuale de venituri, în timp ce unele strategii de hedge fund capitalizează diferențele de performanță între companii. O chestiune centrală pentru investitori este inflația, care ocupă primul loc în topul îngrijorărilor famililor bogate, conform unui sondaj Citi din 2026.
Infrastructura a devenit un beneficiar major al acestei mișcări, în special datorită cererii enorme generate de boom-ul inteligenței artificiale pentru centre de date, rețele electrice și conectivitate digitală. Investițiile în astfel de proiecte oferă potențial de creștere pe termen lung și fluxuri de numerar previzibile, susținute de cerințe esențiale sau contracte pe termen lung. Fluxurile nete în fondurile deschise de infrastructură au crescut cu 30% anual în primul trimestru al anului 2026.
Deși Private Equity rămâne o piatră de temelie, investitorii devin mai selecțivi, preferând investiții directe, co-investiții sau achiziția de participații pe piața secundară, plutôt decât fonduri colective tradiționale. Aceste abordări oferă control mai mare și posibilitatea de a cumpăra active la discount. Creșterea fondurilor evergreen și semi-lichide facilitează acest proces, reducând pragurile minime de investiție și birocracia.
Riscurile existenței rămân, deși sunt parțial atenuate de fluxurile masive. Activitatea privată poate imobiliza capitalul ani de zile, iar evaluările pot reflecta lent deteriorarea condițiilor de piață. Liquidity este un punct sensibil: un fond marcat ca fiind semi-lichid poate restricționa retragerile în perioade de presiune. Există riscul unor concentrări necorporative, cum ar fi expunerea excesivă la ciclul de investiții AI prin diverse canale (real estate, infrastructură, private equity). Cu toate acestea, majoritatea banilor noi provin din capital proaspăt sau excedente de cash, nu din vânzări masive de acțiuni sau obligațiuni.