Publicația Times of India prezintă un citat atribuit lui Leonardo da Vinci, care afirmă: „Mintea pictorului trebuie să semene cu o oglindă, care ia mereu culoarea obiectului pe care îl reflectă și este complet ocupată de imaginile tuturor obiectelor care îi stau în față.” Sursele indică faptul că această idee provine din notele personale ale artistului italian, conservate în Manuscrisul 2038 al Bibliotecii Naționale din Paris, și a fost ulterior grupate în cartea sa postumă, „Tratatul despre pictură”.
Potrivit interpretării oferite de sursă, Leonardo da Vinci nu cere artiștilor să fie goi sau neutri, ci să rămână deschiși. El utilizează exemplul oglinzii pentru a ilustra că aceasta nu se opune niciunui lucru care i se află în față, ci își asumă culoarea fiecărui obiect și le reține simultan pe toate la fel cum ar face un artist care observă lumea fără grabă sau prejudecăți.
Sursa explică faptul că un artist care lucrează doar din obișnuință, fără raționament, ar fi ca o oglindă care copiază lucrurile fără a le conștientiza. Deoarece miroare reprezintă doar primul pas de colectare și absorbție a datelor vizuale, urmat de gândire și înțelegere, ideea lui Leonardo subliniază necesitatea unei observații profunde.
În contextul contemporan, citatul este relevant deoarece lumea digitalizată favorizează scroll-ul rapid și skimming-ul, ceea ce duce la o atenție deficitara. Ideea lui Leonardo amintește că observația reală este o obișnuință care trebuie cultivată, mergând dincolo de pictură. Astfel, un profesor care simte un elev discret, un scriitor care prinde un detaliu autentic sau un prieten care ascultă activ funcționează, într-un fel, ca o minte în formă de oglindă: prezentă, deschisă și complet ocupată de ceea ce se întâmplă în fața lor.