Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, prin hotărârea din 19 noiembrie 2026 în cauza Waisrinter, că regulile europene de etichetare se aplică medicamentelor importate paralel, dar admite derogări atunci când administrarea produsului necesită intervenția specială a personalului medical pentru siguranța pacientului. Importurile paralele nu beneficiază de o exceptare generală de la normele UE privind etichetele și prospectul, inclusiv cerințele lingvistice. Derogările se acordă în funcție de necesitatea unei manipulări sau supravegheri speciale, nu doar pe baza faptului că produsul este eliberat pe rețetă. Litigiul vizând un tratament injectabil pentru cancerul de prostată, importat din Italia în Germania, s-a concentrat asupra conflictului dintre reetichetarea obligatorie (care implică deschiderea tăvilor sigilate, riscând afectarea stabilității produsului) și păstrarea informațiilor originale pentru siguranța administrării.
Curtea a reținut caracterul cu effect direct al normativei care habilitează autoritățile să examineze cereri de derogare, chiar și în absența unei transputeri naționale complete, deși nu recunoaște un drept automat al importatorului la acordarea derogării. Autoritățile trebuie să evalueze concret dacă traducerea integrală este necesară pentru protecția sănătății publice, ținând cont de admininistrarea de către personal medical și de disponibilitatea informațiilor netraduse în alt loc. Instanța germană urmează să soluționeze litigiul pe baza acestei interpretări. Hotărârea CJUE răspunde unei întrebări premergătoare formulate de Curtea Administrativă Federală din Germania și clarifică posibilitatea păstrării unor informații de pe seringi fără traducere în germană, în contextul reînnoirii autorizației de import paralel. Produsul implică amestecarea conținutului a două seringi ambalate în tăvi sigilate pentru prepararea imediată a soluției injectabile. Autoritatea germană a restricționat aplicarea etichetelor directe pe seringi pentru a proteja stabilitatea chimică, impunând totuși mențiuni în caractere latine pentru identificarea produsului și dozei. Procedura de import paralel simplifică aspectele administrative, dar nu elimină cerințele de informare. CJUE confirmă aplicarea directivei privind medicamentele de uz uman și acestor produse. Directiva prevede două tipuri distincte de derogări: renunțarea la anumite mențiuni dacă produsul nu este destinat livrării directe către pacient sau dacă există probleme grave de disponibilitate, și derogări lingvistice totale sau parțiale.
Curtea precizează că un medicament nu este destinat livrării directe către pacient atunci când acesta nu și-l poate administra singur în siguranță, necesitând supervizare medicală. Simplul fapt că un produs este eliberat pe rețetă nu constituie, de sine stătător, o justificare pentru derogare. Decizia de acordare a derogării lingvistice rămâne în aprecierea autorității naționale, care trebuie să balanseze necesitatea traducerii cu cerințele de sigurană și cu informațiile disponibile deja în limba relevantă. Importatorul nu poate rența unilateral la traducere. Având în vedere că posibilitatea de derogare nu fusese transpusă corespunzător în dreptul german la data relevantă, CJUE a decis că directiva conferă o competență autorităților statelor membre care are efect direct, fără a depinde de o inițiativă legislativă națională prealabilă. Efectul direct permite autorităților naționale să admită și să analizeze cererile de derogare. Instanțele naționale trebuie să recunoască acest temei european și să verifice dacă deciziile concrete respectă condițiile directivei și protecția sănătății publice. Hotărârea diverge de propunerea avocatului general Maciej Szpunar, care respinsesee efectul direct. CJUE distinge între obligația statului de a permite examinarea solicitărilor și marja sa de apreciere în acordarea efectivă a derogărilor.
CJUE nu a analizat separat întrebarea privind compatibilitatea unei cerințe absolute de reetichetare cu liberea circulație a mărfurilor în cazul afectării stabilității produsului, după ce a clarificat competența autorității. Decizia nu elimină general cerințele lingvistice naționale. Interpretarea este obligatorie pentru toate statele membre, inclusiv România, în aplicarea dispozițiilor privind derogările. Decizia nu permite comercializarea medicamentelor importate paralel fără informații necesare în limba locală.