Clubul Seniorilor pentru Înzestrarea Armatei (CSÎA) a elaborat o analiză intitulată „ROMARM – ÎNTRE CRIZA INDUSTRIALĂ ȘI OPORTUNITATEA STRATEGICĂ”, dedicată evaluării problemelor structurale ale industriei naționale de apărare din România și formulării de soluții pentru redresarea acesteia. Lucrarea subliniază faptul că creșterea bugetelor de apărare și accesul la instrumente de finanțare europene, precum programul SAFE, nu se traduc automat în dezvoltarea capacităților productive interne, existând o ruptură între resursele alocate și comenzile care ajung la producătorii locali.
Analiza a fost declanșată de declarațiile directorului general al Companiei Naționale ROMARM, Răzvan Pîrcălăbescu, care a caracterizat primele zece luni ale anului 2026 drept „un dezastru” pentru 99% dintre companiile românești din industria de apărare, invocând lipsa comenzilor. CSÎA evidențiază paradoxul dintre bugetul Ministerului Apărării Naționale pentru 2026, stabilit la 49,426 miliarde lei (aproximativ 2,45% din PIB), și situația clinică a producătorilor naționali.
Documentul identifică mai multe contradicții majore: distincția necesară între bugetul general al MApN și fondurile efectiv disponibile pentru industria de apărare, precum și discrepanța dintre lipsa de comenzi noi și obligațiile contractuale restante. Este menționată o dispută între conducerea ROMARM și MApN, în care ministerul a invocat necesitatea executării contractelor existente — cu o valoare de aproximativ 84 milioane lei fără TVA, din care doar 10,4 milioane lei fuseseră livrate până la data de 1 septembrie 2026 — invocând întârzieri și produse neconforme.
CSÎA avertizează asupra riscului de degradare a bazei industriale, precizând că pierderea capacităților strategice de producție de muniții, explozivi sau armament ar putea genera dependențe externe critice. Vulnerabilitățile identificate includ decalaje tehnologice (în special pentru produsele de concepție sovietică), deficite manageriale, pierderea personalului calificat și lipsa unei corelări între planificarea înzestrării armatei și politica industrială.
Pentru remedierea situației, autorii propun reorganizarea ROMARM, auditarea tehnologică a capacităților strategice și crearea unei „Hărți Naționale a Capacităților Industriale și Tehnologice pentru Apărare”. Aceasta ar servi ca instrument de planificare strategică pentru a corela necesarul militar cu potențialul real al operatorilor publici și privați, evitând achizițiile externe care nu generează transfer de tehnologie sau valoare adăugată în România.
În ceea ce privește finanțarea europeană prin instrumentul SAFE, România beneficiază de un împrumut de maximum 16,68 miliarde euro, primind prima plată de aproximativ 2,5 miliarde euro pe 26 august 2026. CSÎA subliniază că acest instrument trebuie gestionat astfel încât să maximizeze efectele industriale interne, nu doar să asigure echipamentele necesare, insistând ca fiecare program major de înzestrare să fie precedat de o evaluare a impactului industrial și tehnologic.