ACTUALIZARE Detalii suplimentare despre proiectele Bechtel din Kosovo și Albania
În Kosovo, Bechtel și partenerul turc Enka au obținut un contract pentru o autostradă de aproximativ 1,3 miliarde de dolari, proiect susținut public de Christopher Dell, ambasadorul SUA la Priștina între 2009 și 2012, în ciuda avertismentelor instituțiilor financiare internaționale privind costurile ridicate. Banca Mondială a considerat că doar două dintre cele nouă secțiuni examinate erau justificate economic. Banca Mondială a considerat că doar două dintre cele nouă secțiuni examinate erau justificate economic. În Albania, un alt proiect realizat de Bechtel și Enka a generat controverse privind costurile și procedurile de atribuire, în timp ce în Croația o încercare de atribuire directă a unui nou contract a fost abandonată după presiuni europene, fiind organizată ulterior o licitație.
În ianuarie 2004, reprezentanți ai Partidului Național Liberal, inclusiv Relu Fenechiu, au acuzat guvernul Adrian Năstase de încălcarea legislației privind achizițiile publice prin atribuirea directă a contractului, susținând că statul român a preluat întreaga responsabilitate de finanțare, deși proiectul fusese prezentat inițial ca un parteneriat public-privat. Reprezentanții PNL, inclusiv Relu Fenechiu, au argumentat că statul român a asumat întreaga responsabilitate de finanțare, contrar prezentării inițiale ca parteneriat public-privat.
Lipsa originalului a împiedicat finalizarea procedurii de declasificare și publicarea documentului. Autoritățile au depus o plângere penală la DNA pe 20 august 2013 referitoare la dispariția contractului și a documentelor asociate.
Statul român a plătit aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru lucrările efectuate, inclusiv pentru secțiuni care nu fuseseră finalizate la momentul rezilierii. Împărțirea sumei totale la cei 52 de kilometri operaționali rezultă într-un cost de aproximativ 27 de milioane de euro pe kilometru, însă acest calcul include și alte cheltuieli și obligații contractuale, nu reprezentând costul efectiv al kilometrilor finalizați.
Contractul pentru construirea Autostrăzii Transilvania, atribuit în 2003 companiei americane Bechtel, rămâne unul dintre cele mai controversate proiecte de infrastructură din istoria postdecembristă a României. Negociat în contextul aderării țării la NATO și al consolidării relațiilor cu Statele Unite, acordul a fost încheiat fără licitație internațională, generând cheltuieli de aproximativ 1,4 miliarde de euro. La rezilierea contractului în 2013, doar 52 de kilometri din cei 415 prevăzuți inițial fuseseră deschiși circulației BURSA.
În 2003, guvernul condus de Adrian Năstase a decis atribuirea directă către Bechtel International a proiectului pe traseul Brașov-Borș, cu o valoare inițială estimată la 2,2 miliarde de euro. Atribuirea a fost făcută prin negociere cu o singură sursă, în baza Ordonanței de urgență nr. 120/2003, decizie care a provocat obiecții din partea Uniunii Europene, a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și a Fondului Monetar Internațional. Deși s-au speculat legături între contract și aderarea la NATO, William Lash, adjunctul secretarului american pentru comerț, a declarat în martie 2004 că atribuirea nu a făcut parte dintr-o înțelegere între București și Washington BURSA.
Relația dintre Bechtel și administrațiile americane a fost marcată de o intersectare între interesele comerciale și funcțiile politice. Foști oficiali americani, precum George Shultz (secretar de stat în administrația Reagan) și Caspar Weinberger (secretar al apărării), au ocupat funcții de conducere în cadrul companiei. O investigație a publicației Foreign Policy din 2015 a evidențiat controverse similare în proiecte rutiere din Kosovo, Albania și Croația, menționând cazuri de posibile conflicte de interese, precum angajarea fostului ambasador SUA la Priștina, Christopher Dell, de către Bechtel BURSA.
Pe plan financiar, proiectul a fost criticat pentru distribuirea riscurilor și modalitățile de plată. Specialistul în infrastructură Alexandru Dobre a explicat că renegocierile succesive au transformat proiectul dintr-un parteneriat public-privat într-unul finanțat integral din alocări bugetare. De asemenea, statul român a plătit sume pentru menținerea utilajelor și personalului Bechtel în perioadele în care lucrările au fost suspendate din lipsa fondurilor. Curtea de Conturi a constatat ulterior deficiențe grave în negocierea contractului și absența unei strategii coerente de finanțare BURSA.
O altă problemă majoră a fost dispariția exemplarului original al contractului din 2003. În august 2013, ministrul delegat Dan Șova a declarat că documentul nu a fost găsit la Ministerul Transporturilor, ceea ce a dus la depunerea unei plângeri penale la DNA. Ulterior, în ianuarie 2017, organizația România Curată a anunțat obținerea unei copii scanate a documentului. La finalul procesului de reziliere, România a mai plătit aproximativ 37,2 milioane de euro pentru stingerea pretențiilor constructorului, în plus față de datorii estimate la 50 de milioane de euro BURSA.