Corina Drăgotescu: Partidele tranșează România ca pe porcul de Crăciun

O opinie asupra reformei administrative, a luptei pentru putere în teritoriu și a impactului social al reorganizării.

Corina Drăgotescu: Partidele tranșează România ca pe porcul de Crăciun

Reorganizarea teritorială ține capul de afiș de ceva timp. Partidele se ceartă între ele și în interiorul lor, aruncând variante pe piață și retrăgându-le, uneori chiar cu telefoane de amenințare. Scopul luptei este puterea în teritoriu.

Sunt anunțate 52.000 de posturi care intră la reducere.

În sistem sunt 40.000 de mandate de consilieri locali și 1.300 de consilieri județeni, cifre rotunjite. La aceste mandate trebuie umblat, nu doar la redesenarea țării pe hartă. Dacă mandatele s-ar înjumătăți, s-ar diminua o parte din suportul de bază din campaniile electorale. Există și 11.000 de instituții descentralizate, locuri de sinecure și de negocieri pentru puterea executivă, în timp ce aleșii locali dețin puterea legislativă. Reforma administrativă fără tăieri în aceste zone sensibile nu se poate, iar nimeni nu vrea să-și taie craca de sub picioare.

Tactica partidelor este să arunce populației o hartă pentru a stârni emoție în locurile cu adversități istorice, cum ar fi Arad–Timișoara sau Galați–Brăila. Pe plan mai larg, Vestul consideră Sudul mitic, moldovenii se bat între ei pe câteva orașe, regățenii disprețuiesc vanitatea ardelenilor. Populația crede că reorganizarea este pentru ea, însă adevăratul interes este la nivel local, până la secția de vot. Orice reorganizare va fi gândită pentru împărțirea mandatelor locale și parlamentare, deoarece legea face parlamentari din resturi.

Reorganizarea forțată este o dragoste cu sila.

Disputa cu UDMR pe județele maghiare ilustrează dificultatea de a explica oamenilor cu trecut de asimilare forțată alipiri nenaturale. Este dificil să se unească două județe pur românești și și mai complicat este managementul a două județe cu mix etnic pronunțat. Identitatea locală este mândria oamenilor, iar punerea laolaltă a unor comunități, precum Timișoara și Arad, poate genera conflicte. Reprezentarea în consiliul local după o eventuală unire ridică probleme, iar legea electorală actuală este gândită pe structura de azi, nu pe una ipotetică. O lege nouă ar necesita circa doi ani, dacă nu intervine o asumare.

Cetățenii apar ca figuranți în fotografie. Întrebările legate de reorganizare privesc distanța până la cel mai apropiat birou al noilor structuri și existența reprezentanțelor locale ale birourilor de evidență a populației, ca să nu fie nevoie ca omul din munți să coboare la șes pentru un buletin. Nu este suficientă explicația cu informatizarea. Sunt ridicate semne de întrebare privind spitalele județene, Inspectoratele școlare și actele administrative ale cetățenilor. Exemple de reorganizări anterioare includ pierderea Bucureștiului de către județul Ilfov și trecerea, prin comasare, de la sectorul 8 la sectorul 1 în București, precum și schimbări de nume de străzi. Reorganizarea este frumoasă pe hartă, dar presupune stres social dincolo de împărțirea puterii.

Întrebările finale privesc pe mâna cui va fi dată puterea în noile regiuni: guvernator, prefect sau om ales pe modelul Consiliului județean? Se întreabă care va fi raportul acestuia cu centrul politic al partidului din care provine. Reforma administrativă va fi urmată și de o descentralizare reală? Va exista o clasă instituționalizată a noilor baroni politici? Vor avea județele finanțare integrală din bugetul propriu sau primesc bani de la bugetul mare, ca acum, și dacă da, care este procentul? Ce se întâmplă cu Moldova, dacă, să zicem, în 10 ani ne fericim cu o unire?

Reforma administrativă este considerată praf în ochii electoratului, ca cineva să spună apoi că a vrut, dar alții s-au opus. Autorul crede că va fi nevoie de un președinte mediator, care să ceară partidelor un acord politic pe două mandate pentru reforma administrativă. Până atunci, se caută un președinte.

Surse

Categorii:
Entități:
Etichete: