În vara anului 1976, la Jocurile Olimpice de la Montréal, Nadia Comăneci, în vârstă de paisprezece ani, a obținut prima notă de zece din istoria gimnasticii olimpice. Momentul a rămas în memoria colectivă și datorită unei coincidențe tehnice: pe tabla electronică de marcaj s-a afișat doar cifra 1.00, în loc de 10.00, deoarece echipamentul nu fusese conceput să gestioneze patru cifre. Această limită tehnică nu a diminuat performanța, ci a transformat nota maximă într-un simbol universal al perfecțiunii, care nu a încăput pe ecran.
Obținerea acestei note a venit la paralele inegale, pe data de 18 iulie 1976, în urma unei prestații descrise de surse ca fiind una de precizie chirurgicală, fără spațiu pentru eroare. Performanța Nadiei nu a fost un izbol random, ci rezultatul unui drum lung, începând cu victoria la Campionatele Europene din 1975, unde cucerise deja patru medalii de aur. La Montreal, gymnasta a consolidat statutul său de legendă, câștigând trei medalii de aur (individual compus, paralele inegale, bârnă), una de argint pe echipe și una de bronz la sol.
Publicația evz.ro a publicat recent, pe 11 noiembrie 2026, un material dedicat acestui moment istoric, intitulat „Ziua în care tehnologia a cedat în fața perfecțiunii”. Articolul retracează contextul în care a fost obținut scorul perfect și reflectă asupra modului în care memoria colectivă și-a amintit acel „1.00”. Materia include și informații despre „Campania Nadia10 – Provocări și Performanță”, realizată de Fundația Nadia Comăneci, cu sprijinul partenerilor Cris-Tim, Fundația Restituțio, Akcent Navigație, Electromontaj și E-Infra, având ca partener media revista evz.ro.