Navigarea privată, cunoscută sub denumirea Incognito în browserul Google Chrome, a apărut acum peste 20 de ani. Funcția a fost introdusă inițial de Apple în 2005 în browserul Safari, având ca scop principal prevenirea altor utilizatori ai aceluiași dispozitiv de accesarea istoricului de navigare, nu oferirea anonimatului complet. În 2005, Apple a integrat în Safari opțiunea de navigare care împiedica salvarea automată a paginilor vizitate, a căutărilor și a unor date personale pe calculatorul partajat între membrii unei familii. Lansarea browserului Chrome de către Google în 2008 a popularizat denumirea Incognito pentru acest mod de navigare, ulterior alte browsere adoptând funcții similare.
Modul incognito creează o sesiune separată de navigare care nu păstrează istoricul local la închiderea tuturor ferestrelor respective. În timpul sesiunii, browserul stochează temporar module cookie și alte date necesare funcționării site-urilor, acestea fiind eliminate normal la încheierea sesiunii private. Pentru a termina sesiunea, este necesară închiderea tuturor ferestrelor deschise în acest mod. Chiar și în modul privat, anumite informații rămân pe dispozitiv. Fișierele downloadate nu sunt șterse automat, iar marcajele salvate în browser continuă să fie accesibile utilizatorului.
Navigarea privată nu oferă anonimat total și prezintă limite clare privind monitorizarea online. Folosirea modului Incognito nu împiedică site-urile accesate să colecteze informații despre vizitatori. Dacă utilizatorul se conectează la un cont personal, platforma asociază activitatea cu acel cont indiferent de modul de navigare. Adresa IP nu este ascunsă automat prin Incognito. Furnizorul de internet sau administratorii unei rețele pot accesa în continuare informații despre trafic.