Un părinte nu poate dezmoșteni complet copilul prin testament, deoarece legea protejează „rezerva succesorală”, o parte din moștenire care rămâne obligatorie pentru descendenți. Conform Codului civil, la art. 1.074 și 1.086-1.089, dacă copilul nu este declarát nedemn să moștenească și acceptă succesiunea, el are dreptul la cel puțin jumătate din cota sa legală. De exemplu, dacă ar fi singurul copil fără soț supraviețuitor, partea lui minimă ar fi jumătate din totalul patrimoniului folosit la calcul. Chiar dacă părintele notează în testament că înlătură copilul sau lasă bunurile unei alte persoane, partea minimă garantată de lege nu poate fi încălcată. Această fracțiune din patrimoniul succesoral se numește rezervă succesorală și rămâne indisponibilă prin dispoziții testamentare. Testamentul poate fi încheiat la notar sau redactat în formă autentică (scris integral, datat și semnat de mână de către-testator). Un testament scris de mână trebuie prezentat ulterior notarei pentru deschidere și verificare după deces. Documentul produce efecte juridice doar după decesul celui care l-a întocmit și poate fi modificat sau revocat în orice moment al vieții.
Calculul rezervei succesoriale pleacă de la presupunerea unui scenariu fără testament: mai întâi se stabilizează cât ar primi copilul în această ipoteză, iar rezerva sa efectivă este jumătate din această cotă legală, potrivit art. 1.088 din Codul civil. Dreptul la rezervă revine nu doar copiilor, ci și soțului supraviețuitor, celorlalți copii și părinților celui decedat, atâta timp cât aceștia vin la moștenire. Când există un copil și un soț supraviețuitor, împărțirea legală ar fi astfel: copilul moștenește trei sferturi din patrimoniu, iar soțul un sfert. Aplicând regula rezervei (jumătate din cota legală), rezerva copilului este de trei optimi, iar rezerva soțului este de o optime din masa succesorală. Într-un exemplu concret, o moștenire de 150.000 de lei, fără datorii, donații sau soț supraviețuitor, ar reveni în totalitate unicului copil în lipsa unui testament. Dacă părintele îl dezmoștenește, copilului îi revine rezerva succesorală de 75.000 de lei (jumătate din 150.000), iar ceilalți 75.000 de lei pot fi lăsați prin testament altei persoane.
Donarea bunurilor în timpul vieții nu anulă automat dreptul la rezervă al copilului. Conform art. 1.091 din Codul civil, pentru calculul rezervei, se pornește de la bunurile rămase la deces, se scad datoriile și se adaugă valoarea donațiilor recente. Bunurile donate se evaluează la data decesului, ținând cont de starea lor fizică din acel moment, iar sumele de bani se actualizează cu inflația. Excluse de la calculul rezervei sunt darurile obișnuite, donațiile cu caracter de recompensă și cheltuielile normale de întreținere, studii sau nuntă, cu excepția cazului în care sunt excesive. Moștenitorii trebuie să prezinte notarei actele de donație și actele privind bunurile și datoriile, iar notarul poate solicita alte înscrisuri necesare stabilirii valorilor reale. Un alt exemplu: un defunct lasă o locuință de 150.000 de lei, bani în cont de 30.000 de lei, are datorii de 30.000 de lei și a donat anterior un bun evaluat la 50.000 de lei la data decesului. Masa succesorală pentru calcul devine 200.000 de lei (150.000 + 30.000 – 30.000 + 50.000). Cu un soț și doi copii ca moștenitori, cota legală a soțului este 50.000 de lei, iar a fiecărui copil 75.000 de lei. Rezervele rezultate sunt de 25.000 de lei pentru soț și de câte 37.500 de lei pentru fiecare copil.
În exemplul anterior, dacă donația de 50.000 de lei a fost făcută unei terțe persoane, iar prin testament i s-au lăsat toate bunurile rămase (150.000 de lei nete), rezervele totale însumează 100.000 de lei. Din bunurile nete, soțul primește 25.000 de lei, fiecare copil câte 37.500 de lei, iar persoana numită în testament primește 50.000 de lei. Donația anterioară rămâne neatinsă în acest calcul, deoarece reducerea se aplică mai întâi dispozițiilor testamentare. Micșorarea donațiilor sau a legatelor nu are loc automat. Conform art. 1.093-1.099 din Codul civil, dacă este necesară reducerea pentru a acoperi rezervele, se începe cu cea mai recentă dispoziție. Un act se micșorează doar cât este necesar pentru întregirea rezervei, iar partea datorată se acordă sub formă de bun sau de valoare bănească. Un conflict interpersonal nu implică automat pierderea dreptului la rezervă. Excluderea completă din moștenire apare doar dacă moștenitorul renunță la moștenire după deces sau dacă este declarat nedemn să moștenească pentru fapte grave prevăzute expres de lege.
Nedemnitatea poate rezulta din condamnarea pentru uciderea sau tentativa de ucidere a defunctului. Pentru alte fapte grave, cum ar fi violențele, ascunderea sau falsificarea testamentului, sau împiedicarea defunctului de a-și face testamentul prin înșelăciune sau violență, nedemnitatea trebuie solicitată în mod expres instanței de judecată. Cererea se depune în termen de un an de la deschiderea moștenirii. Persoana declarată nedemnă pierde atât rezerva succesorală, cât și orice altă moștenire pe care ar fi primit-o.
Deschiderea dosarului de moștenire necesită, în mod obișnuit, o serie de documente, cum ar fi certificatul de deces, actele de stare civilă ale moștenitorilor și ale defunctului, documentele de proprietate ale bunurilor și eventualele acte de donație sau testament. Notarul poate solicita alte acte suplimentare în funcție de particularitățile cazului și de complexitatea patrimoniului. Procedura notarială poate fi completată cu diverse înscrisuri suplimentare, după cum consideră competentul necesare pentru fluidizarea procesului succesoral și respectarea legislației în vigoare.
Atunci când un copil consideră că i-a fost încălcat dreptul la rezervă, are mai multe căi de acțiune pentru recuperarea părții cuvenite. Copilul trebuie să își exercite dreptul de a accepta sau de a renunța la moștenire în termen de un an de la deschiderea acesteia (de obicei, de la deces). Declarația de renunțare se face obligatoriu la notar. Moștenitorul poate cere notarului stabilirea rezervei succesoriale și micșorarea testamentului sau a donațiilor care încalcă această rezervă. Conform art. 113 din Legea nr. 36/1995, micșorarea în fața notarului se face numai cu acordul tuturor moștenitorilor interesați. Dacă moștenitorii contestă drepturile sau nu se înțeleg asupra bunurilor, notarul suspendă procedura și leagă dispută instanței. Un copil care consideră că un certificat de moștenitor îl afectează poate cere instanței anularea acestuia și stabilirea definitivă a drepturilor sale. Acțiunea în micșorarea testamentului sau a donațiilor se prescrie, de regulă, în termen de trei ani de la deschiderea moștenirii, potrivit art. 1.095 din Codul civil. Există excepții pentru situațiile în care actul nu era cunoscut. Dacă micșorarea este invocată ca apărare într-un proces pendinte, termenul de prescripție nu se stinge. Pentru transmiterea prin moștenire a bunurilor imobile, art. 111 din Codul fiscal impune un impozit de 1% dacă succesiunea nu este finalizată în termen de doi ani de la deces. Dacă procedura se încheie în acest interval, impozitul nu se datorează. Această regulă se aplică doar proprietăților imobiliare, nu transformat automat conturile bancare sau autovehiculele în active imobiliare impozabile. Pentru o locuință în valoare de 150.000 de lei, impozitul datorat dacă succesiunea este finalizată după doi ani este de 1.500 de lei (1% din valoare). Notarul calculează și încasează acest impozit înainte de emiterea certificatului de moștenitor. Onorariul notarial minim, conform Ordinului nr. 177/C/2024, este de aproximativ 1.927 de lei (1.205 lei + 0,85% din diferența dintre valoarea bunului și 65.001 lei). Pot exista și alte costuri pentru registre sau înscrieri ipotecare. Întrebări frecvente privind drepturile succesorale și modalitățile de modificare a destinației părții cuvenite. Un moștenitor nu poate renunța la moștenire direct în favoarea unei anumite persoane, cum ar fi un frate. Declarația de renunțare îl tratează pe cel care renunță ca și cum nu ar fi fost moștenitor; partea sa revine automat celorlalți moștenitori legitimi sau testamentari, conform ordinii legale. Verificarea existenței unui testament și modalitățile de descoperire a acestora în contextul procedurilor succesoral. Notarul verifică registrele notariale pentru a identifica testeamentele înregistrate. Informațiile despre testeamentele notaricale sunt comunicate persoanelor cu interes legitim după deces. Testamentele autentic (scrise de mână) pot să nu apară în registre și trebuie prezentate explicit notarului dacă sunt descoperite. Contestarea autenticității semnăturii sau a scrierii dintr-un testament poate duce la verificări externe pentru validarea actului. Notarul deschide și verifică testamentele autentic. Dacă moștenitorii contestă faptul că scrisul aparține defunctului, notarul poate dispune o expertiză grafică pentru stabilirea autenticității. Analiza juridică a vânzărilor cu drept de locuire pe viață și potențialele lor caracteristici de donație disimulată. O vânzare cu drept de locuire pe viață poate fi reevaluată ca donație în condițiile art. 1.091 din Codul civil. Dacă vânzarea se face către un descendent, un ascendent sau soț, iar vânzătorul își păstrează dreptul de a locui acolo până la deces, legea prezumă că este vorba de o donație, cu excepția cazului în care se dovedește contrariul, dacă moștenitorii cu drept la rezervă nu au consimțit. Regula se aplică și contractelor de întreținere sau rente viagere. Informațiile prezentate sunt validate la 12 noiembrie 2026, pe baza următoarelor surse legislative: Codul civil, Legea nr. 287/2009, Legea nr. 36/1995 privind notarii publici, Codul fiscal (Legea nr. 227/2015, art. 111), Ordinul nr. 177/C/2024 privind onorariile notariale, și Procedura succesorală a Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România. Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News