Salariații pot solicita tribunalului anularea unei decizii de concediere considerate nedreaptă și plata salariilor pierdute.
Termenele legale de contestare sunt de 45 de zile calendaristice pentru majoritatea concedierilor și 30 de zile calendaristice pentru concedierea disciplinară, calculate de la data la care salariatul a luat cunoștință de măsură.
Reintegrarea la locul de muncă trebuie cerută expres în acțiune.
Ghidul se referă la salariații cu contract individual de muncă încheiat la inițiativa angajatorului și precizează că concedierile colective și recuperarea salariilor în insolvență au proceduri distincte.
Decizia de concediere trebuie comunicată în scris cu motivele și durata preavizului, iar în cazuri prevăzute de lege să cuprindă și posturile libere disponibile.
În proces, angajatorul nu poate schimba motivele inițiale indicate în decizie, conform articolelor 76 și 79 din Codul muncii.
La desființarea postului, postul trebuie să dispară efectiv pentru un motiv real și serios, conform articolului 65 din Codul muncii.
Concedierea fără respectarea procedurii legale poate fi anulată de tribunal, dar decizia trebuie contestată în termen.
Concedierea este interzisă în perioade precum concediul de maternitate, pentru creșterea copilului, paternal și de îngrijitor, cu excepții legate de reorganizare judiciară, faliment sau dizolvare.
Cele 45 de zile pentru concedierile nesancționator și 30 de zile pentru concedierile disciplinare curg de la comunicarea deciziei, iar verificarea termenului nu trebuie amânată până la sfârșitul preavizului.
La calculul termenului pe zile, ziua de început și ziua împlinirii termenului nu se socotesc, iar dacă termenul expiră într-o zi nelucrătoare se prelungește până la prima zi lucrătoare, potrivit articolului 181 din Codul de procedură civilă.
Exemplu de calcul: comunicarea deciziei pe 2 noiembrie 2026 duce la termen de 30 de zile pe 3 decembrie pentru concediere disciplinară și 45 de zile pe 18 decembrie pentru alte concedieri.
Termenul de trei ani pentru salarii neplătite nu înlocuiește termenul scurt de contestare a concedierii.
Documentele utile pentru dosar includ decizia de concediere și dovada primirii, contractul de muncă, actele adiționale, documentele despre post sau evaluare, convocarea și actele cercetării disciplinare, pontajele, fluturașii de salariu și corespondența relevantă.
Este recomandat să se atașeze și certificatul medical dacă are legătură cu motivul contestării.
Cererea trebuie să menționeze decizia contestată, faptele și motivele anulării, probele și despăgubirile solicitate cu valoare și calcul, iar reintegrarea trebuie cerută expres dacă se dorește revenirea.
Cererea și copiile actelor se depun la tribunalul de la domiciliul, reședința sau locul de muncă al salariatului, putând fi transmise personal, prin reprezentant, poștă, curier, fax sau electronic.
Procesul în materie de muncă nu implică taxă judiciară de timbru, potrivit articolului 270 din Codul muncii.
Dacă cererea este incompletă, instanța acordă maximum 10 zile pentru completare, iar necompletarea duce la anularea cererii.
Angajatorul are obligația să aducă dovezile care susțin decizia.
Tribunalul poate anula concedierea nelegală sau fără motiv întemeiat și obliga angajatorul la plata salariilor pierdute, actualizate și majorate, plus alte drepturi.
Articolul 80 din Codul muncii prevede calculul despăgubirilor pe baza drepturilor datorate pentru fiecare lună din perioada stabilită.
Contribuția asiguratorie pentru muncă, de 2,25% din brut, este suportată de angajator și nu se deduce din salariul salariatului.
Pentru salariile stabilite prin hotărâre, impozitul se reține la plată, iar contribuțiile se calculează conform Codului fiscal pentru perioadele respective.
Dacă se solicită reintegrarea, tribunalul poate repune contractul în situația anterioară concedierii; în absența cererii, contractul încetează de drept odată cu hotărârea definitivă, chiar dacă concedierea a fost anulată.
Hotărârea primei instanțe este executorie de drept, iar neîndeplinirea obligațiilor permite executarea silită printr-un executor judecătoresc.
Pentru obligații de a face, cum este reintegrarea, se pot cere penalități după comunicarea încheierii de încuviințare a executării și expirarea a 10 zile fără conformare.
Penalitățile pentru obligații neevaluabile în bani pot fi între 100 și 1.000 de lei pe zi, iar pentru cele evaluabile în bani între 0,1% și 1% pe zi, cerute în cadrul executării.
În principiu, angajatorul nu poate emite decizia de concediere în perioada de incapacitate de muncă dovedită prin certificat medical, conform Deciziei Înaltei Curți nr. 18/2025 din 20 octombrie 2025, care verifică data emiterii deciziei.
Există excepții legate de reorganizare judiciară, faliment sau dizolvare.
Angajarea pe același post nu face automat nelegală concedierea, dar poate constitui probă că postul nu a fost desființat în fapt și tribunalul analizează situația concretă.
Inspectoratul de muncă poate verifica încălcări ale legii muncii, însă anularea deciziei, reintegrarea și despăgubirile se cer tribunalului.
Hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu apel în 10 zile de la comunicare, iar procesele de muncă se judecă în regim de urgență cu termene de maximum 15 zile.