În comuna Daneți, din județul Dolj, denumită „Sahara Olteniei”, peste 1.000 de localnici beneficiează de sute de euro anual pe hectare după ce au acceptat să își cedeze terenurile neroditoare pentru împădurire. Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), terenurile nisipoase, care anterior aduceau pierderi din cauza arșiței, s-au transformat într-o sursă de venit și de protecție împotriva deșertificării.
În comuna Daneți, mii de hectare de teren nisipos au pus la grea încercare agricultorii, forțându-i să caută specii rezistente la secetă sau renunțând la culturi pe anumite parcele. În 2024, prin PNRR, s-a creat oportunitatea de a transforma aceste terenuri sterile în păduri, oferind o soluție sustenabilă pentru comunitate.
Daneți este una dintre localitățile din sudul județului Dolj unde proiectul PNRR de împădurire s-a popularizat. Localnicii au fost convinși să cedeze temporar terenurile pentru plantare, motivați de perspectiva unui venit garantat timp de 20 de ani, mai mare decât ar fi fost o arenadă convențională, deși procesul a fost descris ca fiind dificil.
Primarul comunei Daneți, Marius Cristian Antonie, a explicat pentru Adevărul că inițial a existat rețetență: „nimeni nu s-a gândit că pot să primească, în schimbul plantării unui teren pe care nu l-au avut cultivat de 30 de ani de zile, sumele acelea de bani”.
Proprietarii care au cedat terenuri beneficiază de două categorii de sume: bani pentru sechestrare forestieră și compensații pentru pierderea venitului din activitatea agricolă. Aceste instrumente financiare au constituit cheia atragerii participanților.
Compensațiile financiare includ o sumă pentru sechestrare forestieră, care a crescut de la 456 de euro/hectar (ha) inițial la 640 de euro/ha/an, plătibilă timp de 20 de ani de la înființarea pădurii. Alături de aceasta, proprietarii primesc o compensație mai mică pentru renunțarea la subvențiile agricole. În total, încasările ajung la peste 800 de euro/ha pe an pentru primii 12 ani, după care rămâne suma de 640 de euro/ha în ultimii opt ani.
La Daneți, proprietarii de terenuri cedate pentru împădurire s-au asociat, iar asociația a încheiat direct contractul cu firma care a executat lucrările de împădurire.
După expirarea contractului de 20 de ani, fiecare proprietar va fi liber să decidă soarta terenului. Primarul a subliniat că tocimele au fost definite printr-un cadastru precis, cu coordonate pentru fiecare parcelă, eliminând riscul divergențelor privind limitele de proprietate sau suprapunerile de perimetre.
În prezent, parcelele împădurite sunt administrate de firma care a realizat plantarea.
Pădurea a fost înființată în cadrul unei asociații înființate în 2019, care a facilitat și proiectele anterioare din perioada 2006-2013. Primarul Marius Cristian Antonie a menționat provocarea logisticii: „foarte greu să pui 800 de hectare din suprafețe care, unele, nu depășeau 500 de metri pătrați sau 1.000 de metri”. Pe lângă cele 786 de hectare deja plantate, există un nou proiect de 325 de hectare, aprobat și eligibil, dar care nu a mai prins finanțare.
Ținta inițială a României a fost împădurirea a 56.000 de hectare, dar din cauza procedurilor greoaie și a mobilizării dificile, s-a ajuns la 26.000, apoi la 18.000 de hectare. În platformă au fost încărcate contracte pentru 36.000 de hectare, dar finanțarea a fost acordată efectiv doar pentru 22.000 de hectare.
Pentru proiectele acceptate dar rămase fără finanțare, s-a promis alocarea a 250 de milioane de lei prin Ministerul Mediului, însă primarul a confirmat că „nu s-a întâmplat nimic în acest an”.
Perioada optimă de plantare este toamna (octombrie-noiembrie-decembrie). Dacă se va rezolva finanțarea și se va lansa ghidul, este posibil ca înființarea să se facă anul viitor; în caz contrar, șansele sunt reduse. La Daneți, sunt în discuție alte 325 de hectare, pentru care s-a obținut deja acordul cetățenilor.
Cel mai greu pas în implementarea proiectelor a fost obținerea avizului de mediu.
Scopul principal al împăduririi zonelor nisipoase a fost protejarea terenurilor agricole productive situate spre centrul localității, blocând invazia nisipului. Primarul a amintit că între 2006 și 2013 au fost plantate 1.100 de hectare fără niciun finanțament, localnicii fiind de acord doar din interesul protecției mediului.
După 1989, la retrocedare, fiecare cetățean a primit o treime din suprafața corespunzătoare din terenurile slab fertile. Cu 10 ani înainte de programul PNRR, localnicii au plantat salcâmi pe o parte din aceste terenuri. Această pădure este deja exploatată prin Asociația Proprietarilor de Pădure Privată Daneți.
Asociația organizează exploatarea lemnoasă, proprietarii primind 2,75 metri cubi de lemn pe hectar anual, echivalentul a aproximativ 2.000 de lei. Primarul a explicat că acest sistem a reglat situația și a redus drastic furturile de lemn, care au fost o problemă majoră anterior.
Pentru cele peste 300 de hectare care așteaptă finanțarea, lipsa banilor din partea proprietarilor individuali însemnă imposibilitatea realizării investiției fără fondurile de la minister. Dacă nu se obțin fonduri, terenurile vor rămâne în stadiul actual.
Investiția necesară este semnificativă și include prețurile puieților, pregătirea terenului și întreținerea timp de minim patru ani (prașilă manuală și mecanică) până când plantația devine un masiv robust.
Pădurea plantată în 2024 a întâmpinat o mare reticență din partea localnicilor, conform lui Ștefan Cioablă, președintele asociației care administrează pădurea veche.
Reticența provenea din neîncrederea în sumele promise pentru sechestrarea forestieră. Mulți din acele zone erau fosta plantații de vii distruse după Revoluție sau zone nisipope unde culturile de paie (păioase) nu produceau rezultate bune fără amendamente semnificative.
Costul înființării unui hectar de pădure de salcâm se ridică la aproximativ 70.000 de lei, o sumă pe care proprietarii simpli nu și-o pot permite. De aceea, speranța celor peste 300 de hectare rămase de împădurit se bazează exclusiv pe fondurile ministeriale.
Administrarea pădurii individual este considerată dificilă, de aceea asociația a contractat Direcția Silvică pentru gestionare.
Proprietarii au un contract cu asociația, iar președintele acesteia se ocupă de toate procedurile necesare.
Oamenii au început să primească lemne de foc din pădurea plantată în 2007 începând cu 2020, deși această pădure are un alt regim juridic sau de administrare.
Pădurea finanțată prin noile fonduri trebuie să reziste 20 de ani în contract cu proprietarii. După expirarea acestei perioade, aceasta trece în forma silvică standard de administrare.
În 2024 a fost primul an în care s-au distribuit bani pentru sechestrare forestieră și carbon. După ce primii au încasat, au apărut și solicitanți reticienți care vor să își cedeze terenurile în viitoare proiecte, cele existente fiind deja finalizate.
Provocarea actuală nu mai este convingerea oamenilor de a ceda terenurile, ci identificarea fondurilor. Terenurile nemfertile rămase sunt puține, localitatea fiind acum înconjurată de păduri tinere sau în formare.
Ghidul de finanțare a permis ca suprafețele nefertile să fie cedate în proiecte de către cei care le dețineau de facto (având rolul primăriei sau posesorul), și nu necesar de către proprietarii legali din acte, aspect care a constituit un ajutor extraordinar.
Fără această procedură, plata nu ar fi fost posibilă deoarece 80% dintre proprietarii de drept sunt decedați. Ștefan Cioablă a menționat că a încheiat contracte cu moștenitori fără taxe de succesiune, facilitând operațiunea.
Proiectul de împădurire a adus în sat și persoane care nu și-au mai văzut locurile natale de zeci de ani, dar care vin acum pentru a-și ridica partea de bani împărțită cu frații sau rudele rămase în sat.
Pentru cei care nu își ridică banii imediat, aceștia vor fi păstrați în cont timp de 20 de ani, evitând astfel problemele legate de fonduri.