Demisia și perioada de preaviz: drepturile salariatului privind salariul și concediul neefectuat

Ghid privind normele Codului muncii referitoare la demisie, posibilitatea de renunțare la preaviz, plata salariului și compensarea zilelor de concediu de odihnă nefolosite.

Demisia și perioada de preaviz: drepturile salariatului privind salariul și concediul neefectuat

În ceea ce privește demisia, potrivit Articolului 81 din Codul muncii, aceasta este un act unilateral, ceea ce înseamnă că angajatorul nu trebuie să o aprobe, iar salariatul nu este obligat să explice motivele plecării. Contractul individual de muncă nu încetează automat în ziua depunerii demisiei, ci după expirarea perioadei de preaviz stabilite în contract. Aceasta nu poate depăși 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și 45 de zile lucrătoare pentru cele de conducere. Salariatul poate solicita angajatorului renunțarea totală sau parțială la preaviz, însă primirea unei oferte mai bune sau necesitatea de a începe rapid la un alt angajator nu scutează automat de această perioadă. Singura situație în care se poate demisiona fără preaviz este atunci când angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, conform Articolului 81 alin. (8) din Codul muncii.

Dacă angajatorul acceptă să renunțe la preaviz, contractul încetează la data stabilită, iar salariul se calculează până la acel moment, nu pentru zilele de preaviz la care compania a renunțat. Demisia nu anulează drepturile salariale acumulate, astfel că angajatorul trebuie să plătească toate zilele lucrate până la încetarea contractului. Conform Articolului 146 alin. (3) din Codul muncii, zilele de concediu de odihnă nefolosite trebuie compensate în bani la plecare, deoarece plata concediului neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Compensarea se calculează în funcție de numărul zilelor de concediu la care salariatul avea dreptul până la data plecării și pe care nu le-a efectuat. Articolul 146 din Codul muncii prevede că concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Dacă salariatul nu îl poate efectua integral sau parțial din motive justificate, angajatorul este obligat, cu acordul acestuia, să acorde concediul neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul. Angajatorul nu poate anula dreptul la compensarea concediului neefectuat doar pentru că salariatul a ales să demisioneze sau nu a lucrat până la sfârșitul anului. S14 S15 S16 S17

Absențele nemotivate din perioada de preaviz, în cazul în care angajatorul nu a renunțat la aceasta și nu există un motiv justificat, pot conduce la declanșarea unei cercetări disciplinare și aplicarea sancțiunilor conform Codului muncii. Pentru zilele de absență nejustificată nu se acordă salariu, însă angajatorul nu poate reține arbitrar banii câștigați anterior, nici nu poate refuza compensarea concediului de odihnă neefectuat și nu poate impune o penalizare financiară automată pentru plecarea anticipată. Eventualele prejudicii provocate trebuie dovedite, iar recuperarea lor trebuie să respecte normele legale privind răspunderea patrimonială a salariatului. Pentru a evita conflictele, se recomandă solicitarea în scris a renunțării la preaviz și păstrarea dovezii depunerii demisiei pentru a clarifica data încetării contractului. La plecare, salariatul trebuie să verifice primirea salariului pentru zilele lucrate, compensarea concediului rămas neefectuat și documentele care atestă încetarea raportului de muncă. Astfel, schimbarea locului de muncă poate fi realizată fără a renunța la drepturile salariale acumulate. S18 S19 S20 S21 S22 S23 S24 S25

Surse:
Categorii:
Entități:
Etichete: