Un apel telefonic comun, efectuat de premierul norvegian Jonas Gahr Støre și președintele finlandez Alexander Stubb către Vladimir Putin, a exacerbat diviziunile profunde dintre statele europene privind abordarea conflictului din Ucraina și viitorul negocierilor de pace. Inițial conceput ca o demers pentru a asigura incluziunea Europei în procesul diplomatic și a contracara monopolul american asupra dialogului cu Kremlinul, intervenția a dus la polarizarea aliaților nordici și a ridicat semne de întrebare serioase despre capacitatea Europei de a acționa unitar pe scena internațională.
Cei doi lideri nordici au decis contactul președintelui rus într-o dimineață de toamnă, la Helsinki, sperând că o intervenție directă va demonstra hotărârea Europei de a fi prezentă la masa negocierilor. Cu toate acestea, conversația a scos la iveală cea mai mare ruptură dintre aliații nordici de la invazia pe scară largă a Ucrainei. Dilema centrală care continuă să resimte în întreaga Europă este dacă dialogul cu Putin contribuiе la obținerea păcii sau doar recompensează agresiunea, în timp ce negociatorii ruși și ucraineni se pregătesc pentru discuții cu emisarii lui Donald Trump, programate săptămâna aceasta la Abu Dhabi.
În intervalul dintre intervenția nordică și summitul informal de la Dublin, unde liderii UE vor căuta răspunsuri, guvernele se contrazic în privința modului în care trebuie abordată Moscova. Un oficial de rang înalt din UE a declarat că este crucial ca Donald Trump să nu fie singurul lider occidental care vorbește cu Putin, subliniind nevoia de lideri europeni care să susțină Ucraina și să îi transmită mesaje directe. Totuși, scepticismul față de Washington crește, mulți oficiali europeani recunoscând în privat că nu mai au încredere în capacitatea SUA de a apăra interesele Europei sau ale Ucrainei.
Contrastul dintre pozițiile nordice este vizibil. Președintele Finlandei a susținut necesitatea menținerii contactelor, invocând dependența de canalele americane care ajung la Moscova, în timp ce premierul Estoniei, Kristen Michal, a criticat ferm orice încercare a Europei de a juca rolul de mediator, considerând-o o încercare de a face plăcut unui dictator. Aceste divergențe reflecxă o criză de identitate și strategie pentru blocul european într-un moment decisiv al eforturilor de pace.
Contextul intervenției a fost marcat de volatilele acțiuni ale administrației Trump. După preluarea mandatului la începutul anului 2025, Trump a oprit asistența financiară pentru Kiev și a oferit lui Putin perspectiva unui armistițiu avantajos. Deși războiul dintre SUA și Iran a întrerupt temporar dinamica negocierilor, Trump a revenit asupra subiectului Ucrainei în octombrie, criticându-l pe Volodimir Zelenski pentru atacurile asupra infrastructurii energetice rusești. În acest cadru de incertitudine, Stubb și Støre, vechi prieteni și colaboratori din perioada în care erau miniștri de externe, au analizat discret posibilitatea apelului, conștienți de riscul politic.
Apelul nu a fost izolat de evenimente recente. Doar 24 de ore după întâlnirea din 20 octombrie din Oslo, care a avut ca scop repararea relațiilor dintre europeni și emisarul lui Trump, Steve Witkoff, acesta din urmă s-a întâlnit cu Putin la Sankt Petersburg, lăudându-l pe liderul rus drept un om 'umanitar'. Stubb, Støre și echipa lor au ajuns la concluzia că nu mai pot lăsa pe Trump, Witkoff și ginerele președintelui, Jared Kushner, să fie singurii reprezentanți occidentali care discută direct cu Kremlinul. Negocierile cu echipa rusă s-au făcut pe baza unor reguli stricte, fiecare parte prezentând pe rând mesaje pregătite, fără întreruperi, pentru a asigura claritatea mesajului diplomatic european.