Europenii dezbinati: trei tabere concureaza pentru pozitia de negociator cu Kremlinul la summitul de la Dublin

Uniunea Europeana este framantata de o disputa interna privind reprezentarea sa la negocierile pentru pacea din Ucraina. In timpul summitului de la Dublin, liderii s-au impartit in tabere conduse de Antonio Costa, Kaja Kallas si de axa Franta-Germania, in timp ce Rusia si Kievul exercita presiuni opuse.

Europenii dezbinati: trei tabere concureaza pentru pozitia de negociator cu Kremlinul la summitul de la Dublin

Statele europene se ceartă în continuare cine ar trebui să vorbească în numele lor cu Rusia. La Bruxelles s-au format trei tabere distincte: tabăra președintelui Consiliului European, Antonio Costa, tabăra șefei diplomatiei europene, Kaja Kallas, și tabăra formată de Franța și Germania. Miza este dublă: nu doar identificarea reprezentantului, ci și exercitarea influenței asupra unui eventual acord de pace care ar putea reshapa arhitectura de securitate a continentului. Contextul impune presiuni contrastante: Vladimir Putin cere retragerea trupelor NATO de la granițele Rusiei și interzice prezența militară europeană în Ucraina, nevoind implicarea directă a UE în negocieri. În schimb, Kievul insistă ca aliații europeni să participe, temându-se că, fără ele, Washingtonul ar putea accepta concesii favorabile Moscovei. Uniunea Europeană nu a găsit încă un răspuns la întrebarea cine vorbește în numele Europei, situație care persistă deși toate statele membre sunt de acord ca Europa să se alăture negocierilor care implică Moscova, Kievul și Washingtonul. Liderii statelor membre, reuniți recent la Dublin, au continuat disputele interne. Potrivit Politico, care citează diplomați și oficiali europeni, blocul comunitar este împărțit în cel puțin trei tabere rivale. O primă tabără îl susține ferm pe președintele Consiliului European, Antonio Costa. Funcția sa îl face un candidat natural pentru reprezentarea blocului, beneficiind de cea mai largă sprijinire în capitetele europene. Experiența sa anterioară de premier al Portugaliei îi oferă un grad de neutralitate apreciat de diplomații europeni, consolidându-i poziția ca figură de consens. A doua tabără majoră este condusă de Franța și Germania, cele două puteri economice și politice ale UE. Acestea nu doresc să renunțe la locurile lor de la masa negocierilor în favoarea Bruxelles-ului. Cea mai slabă tabără, din punct de vedere al susțineri, este cea a șefei diplomatiei europene, Kaja Kallas. Un oficial UE a folosit anterior o metaforă dură pentru a descrie reputația ei agresivă la adresa Rusiei. Deși ar fi o alegere logică din perspectiva occidentală, reputația sa de linie tare asupra Rusiei ar putea converti-o într-un obstacol real. Kremlinul este improbable să accepte să stea de vorbă cu Kallas, invalidând de facto prezența ei la masă. Un alt diplomat european a explicat refuzul: „Este probabil cea mai proastă persoană pe care ai putea-o alege”, subliniind că scenariul eșuează pe pragmatica necesară în negociere. Cu toate acestea, există voci care susțin că tocmai această reputație agresivă o transformă într-o candidată ideală, crezând că ar reflecta mai fidel poziția dură a Occidentului. Un diplomat european de rang înalt a contraargumentat: „Ar avea mult mai mult sens. Exact așa ar proceda Putin. Ar alege persoana cu care nu vreți să discutați”, sugerând că dificultatea reciprocă ar fi un semn de seriozitate. Premierul eston Kristen Michal a concordat că „nu trebuie să-i placă lui Putin”, făcând în același timp o glumă pe tema haosului diplomatic: „S-ar putea face chiar o emisiune de televiziune despre asta”. Cel mai mare obstacol intern s-ar putea să nu fie Rusia, ci cele două cele mai mari capitale UE: Parisul și Berlinul. Acestea nu doresc să ofere pe tavă Bruxelles-ului monopolul reprezentării Europei la negocierile de pace. Cancelarul german Friedrich Merz și-a exprimat clar opoziția față de monopolul costei. El a subliniat că participarea țărilor din formatul E3 (Franța, Germania și Regatul Unit) reprezintă „un format bine consolidat”. „Colaborăm la această sarcină cu cinci reprezentanți din Germania, Regatul Unit, Franța, Italia și Polonia. Nu văd absolut nicio problemă să păstrăm lucrurile așa”, a afirmat Merz, respingând centralizarea negociatorului la nivel de Consiliu European. Parisul nu are motive să renunțe la locul său. Franța rămâne o putere nucleară și membră permanentă a Consiliului de Securitate al ONU, elemente cheie în arhitectura de securitate europeană. Eurodeputatul francez Fabrice Leggeri, din partidul Adunarea Națională, a declarat că Franța posedă o influență diplomatică și militară pe care nicio instituție europeană nu o poate reproduce. Leggeri a completat că îi este „greu să-și imagineze” că Antonio Costa sau Kaja Kallas ar putea vorbi oficial în numele Parisului, subliniind suveranitatea deciziei franceze. Premierul Estoniei Kristen Michal le-a transmit voalat partidelor principale că nimic nu împiedică Franța și Germania să poarte discuții bilaterale cu Moscova. Totuși, pentru deciziile care afectează întregul continent, Parisul și Berlinul trebuie să accepte „politica bazată pe consens”. „Asta înseamnă Uniunea Europeană. Este baza unei astfel de politici consensuale, care ne permite să rămânem cu toții uniți și să avem aceeași poziție în fața Rusiei”, a explicat Michal. Este puțin probabil ca liderii UE să finalizeze alegerea unui reprezentant în timpul summitului de la Dublin. Cert este că europenii nu au mult timp la dispoziție. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a îndemnat UE să se grăbească și să aleagă pe cineva, pe oricine, pentru a vorbi în numele blocului. „Cred că nu mai târziu de noiembrie trebuie să decidem cine va reprezenta Europa la negocieri”, a subliniat Zelenski. Potrivit Associated Press, disputelor dintre liderii europeni le lipsește claritatea structurală. Nu este clar dacă Europa ar trebui reprezentată de o singură persoană sau de o echipă, iar atribuțiile exacte ale acestui rol rămân nedefinite. Kievul se teme să lasе negocierea exclusiv în mâinile americanilor, care au părat adesea a înclina spre pozițiile Moscovei sau a făcut concesii considerate periculoase de Ucraina. Pe de altă parte, Rusia nu dorește implicarea directă a țărilor europene, pe care le acuză că finanțează și înarmează armata ucraineană. Liderii europeni, la rândul lor, nu au încredere în președintele american Donald Trump pentru a negocia cu Vladimir Putin în numele lor. Liderii europeni se tem că Putin îl va presa pe Trump să susțină un acord de pace care va slăbi nu doar Ucraina, ci și securitatea Europei în general. Putin a cerut explicit retragerea trupelor NATO de la granițele Rusiei și ca Europa să nu trimită niciodată trupe militare în Ucraina. Ginerele lui Trump, Jared Kushner, și Volodimir Zelenski au declarat, după întâlnirea de joi seară de la Dublin, că Europa va participa la următoarea rundă de discuții. Zelenski a specificat că Europa va trimite o echipă de negociatori care va avea „un cuvânt de spus”. Emisarii americani susțin că Putin a acceptat, în principiu, prezența Europei, dar Kremlinul nu a confirmat oficial acest lucru. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că europenii trebuie mai întâi să-și desemneze un reprezentant clar. Peskov a ironizat disputele interne din UE, comparându-i pe liderii europeni cu „păianjenii într-un borcan”. A adăugat că, dacă cineva ia inițiativa de a stabili contactul cu partea rusă fără un mandat comun, acești oameni riscă să fie ostracizați. Associated Press a observat că disputele dintre liderii europeni amintesc de o întrebare celebră, atribuită eronat fostului secretar de stat american Henry Kissinger: „Pe cine sun dacă vreau să sun în Europa?”

Surse:
Categorii:
Entități:
Etichete: