ACTUALIZARE Expoziția EuroNaval 2026: Inovații militare pentru Marea Neagră, adoptate de SUA și propuse pentru protecția gazoductului Neptun Deep
La cea mai mare expoziție de apărare navală din lume, EuroNaval, grupul Thales prezintă soluții tehnologice adaptate tensiunilor din Marea Neagră, o regiune definită recent drept „cea mai periculoasă din lume”. Contextul de securitate actualizat în zona Mării Negre este marcat de incidente maritime frecvente, cu 570 de nave lovite și 40 de marinari decedați doar în acest an, o cifră de șase ori mai mare decât în Strâmtoarea Ormuz.
ACTUALIZARE Generalul Virgil Bălăceanu: Vulnerabilitatea platformelor Neptun Deep în fața dronelor și lipsa unei comenzi unice pentru apărare
Generalul Virgil Bălăceanu, expert în apărare, avertizează că România întâmpină dificultăți în protejarea infrastructurii energetice din Marea Neagră, în special a platformelor gazifere, din cauza lipsei unei comenzi unice și a întârzierilor în dotarea cu sisteme antidronă. Dezbaterea privind securitatea platformelor din Marea Neagră este accelerată de frecvența incidentelor Maritime, inclusiv trei nave comerciale lovite în apropierea coastelor române și bulgăre într-un interval de doar trei săptămâni, una dintre acestea fiind atinsă în apele teritoriale ale României.
Cu toate acestea, generalul Virgil Bălăceanu explică faptul că o dronă aeriană izolată nu ar putea distruge complet o platformă de dimensiunea celor de la Neptun Deep, care are o masă de 16.500 de tone și este concepută pentru a rezista la condiții meteo extreme și accidentale. Atacul cu drone de dimensiuni mici (30-50 kg) ar cauza daune materiale și morale și ar pune în pericol siguranța personalului de pe platformă, dar nu ar opri exploatarea. Pentru a provoca daune serioase și a elimina funcționalitatea, ar fi necesar un atac massic, cu zeci de drone maritime capabile să transporte sute până la 1.000 kg de explozibil. Structura solidă de 16.500 de tone a platformelor, menită să reziste la condiții meteo extreme, oferă o protecție pasivă semnificativă împotriva amenințărilor limitate, dar nu absortează o lovitură precisă pe componente vitale.
Vulnerabilitatea critică apare în faza de exploatare automată, când personalul este absent și platforma este vizată în punctul său „inimă”, adică în componente esențiale cunoscute doar de beneficiar și constructor. Distrugerea sau paralizarea acestor zone ar opri activitatea. Generalul Virgil Bălăceanu atrage atenția asupra faptului că, dacă exploatarea nu va avea personal pe platformă, protecția fizică directă nu va mai fi necesară, iar riscul principal va fi perturbarea activității energetice naționale. În absența unei comenzi unice, siguranța personalului de pe platformă este direct afectată în primele faze ale atacului.
Generalul Bălăceanu identifică cea mai mare problemă în organizație și cadrul legal: responsabilitățile pentru apărarea infrastructurii sunt fragmentate între OMV, Romgaz, Garda de Coastă, Autoritatea Navală Română, Ministerul de Interne și Ministerul Apărării, existând riscul de blocaj în situații de criză. Problema fragmentării responsabilităților este accentuată de lipsa unui coordonator principal al misiunii de apărare când amenințările devin de tip militar.
Soluția propusă este reglementarea de urgență prin lege, similară cu modelul combaterei aeronavelor neautorizate. Ministrul Apărării ar trebui să fie împuternicit să desemneze Comandamentul Operațional Naval sau Forțele Întrunite ca autoritate coordonatoare unică. Prezența dronelor și a vântului poate constitui un factor de ecranare pentru detecția radară a țintelor cu profil scăzut, necesitând mijloace specializate de detectare care să nu fie prinse prin surprindere. Protecția platformelor civile, cum ar fi cele din zona gazelor Neptun Deep, necesită sisteme care să nu se bazeze exclusiv pe intervenția navelor de luptă rapide. Solubilizarea vulnerabilității tehnice și a celei juridice necesită o abordare integrată, care să includă atât îmbunătățirea radarului și a mijloacelor de distrugere, cât și claritatea ierarhiei de comandă.
Provocarea tehnică majoră este detecția dronelor maritime, care au o suprafață mică și o amprentă radar scăzută, ascunse de valuri. Forțele Navale și Garda de Coastă au mijloace de foc, dar se solicită sisteme radar performante și nave Hisar echipate cu tunuri de tragere rapidă pentru a contracara țintele. Întârzierile în finanțare și semnarea contractelor pentru programul SAFE (inclusiv cele pentru Millennium, SkyNet sau SkyRanger) amenință dotarea Forțelor Navale, sistemele dorite pentru apărarea aeriană și antidronă neajungând la nave probable după 2030. Capabilitățile actuale de reacție sunt limitate de timpul mare de deplasare al fregatelor precum Mărășești. Stagnarea programelor SAFE, cu cinci dintre cele șase aflate în așteptare pentru apărare aeriană și antidronă, lasă Forțele Navale Române vulnerabile, contractele actuale expirând în zona anului 2030.
EuroNaval, cea mai mare expoziție de apărare navală din lume, pune în lumină inovații tehnologice adaptate contextului de securitate actualizat în Marea Neagră, o regiune definită recent drept „cea mai periculoasă din lume” datorită incidentelor maritime, cu 570 de nave lovite și 40 de marinari decedați doar în acest an. Organizația relevă răspunsurile industriei de apărare la provocările recente, subliniind adoptarea rapidă a unor tehnologii de către armatele tradiționale, precum cea americană, pentru a contracara amenințările asimetrice.
Cristian Sfichi, directorul general al Thales România, subliniază că anul 2026 marchează un punct de cotitură în doctrina navală, dominat de prezența din ce în ce mai accentuată a dronelor și a vehiculelor fără pilot. „Principiile războiului s-au schimbat”, afirmă Sfichi, explicând că soluțiile tradiționale de patrulare sunt depășite. Date fiind constrângerile de timp – o navă necesită aproximativ patru ore pentru a parcurge 100 de kilometri – apărarea eficientă a zonei economice exclusive impune integrarea de senzori și radaruri miniaturizate pe platforme autonome, capabile să monitorizeze zona non-stop și să ofere timp suplimentar de reacție.
Una dintre inovațiile de top prezentate de grupul Thales este sonarul cu sinteză a aperturei (SAS), o tehnologie avansată de detecție a minelor și a obiectelor subacvatice. Soluția a fost lansată recent și aAlready atras interesul major al Forțelor Navale Ale Statelor Unite, care auplasat deja o comandă semnificativă. Pentru zona Mării Negre, acest tip de sonar este considerat esențial în contextul existenței sutelor de mine în derivă și a unor obiecte neidentificate ce plutesc pe suprafață.
Thales atrage atenția asupra necesității unor mecanisme viabile financiar pentru neutralizarea dronelor navale. Deoarece o dronă navală costă în jur de 50.000 de euro, utilizarea rachetelor convenționale costisitoare nu este economică. Soluția propusă include radaruri miniaturizate care pot detecta ținte la viteze de până la 30 de noduri (aproximativ 50 km/h) și la distanțe de până la 300 de kilometri, oferind timp suficient pentru activarea apărărilor kinetice, precum mitralierele de bord, sau utilizarea dronelor de interceptare.
O altă contribuție crucială prezentată de Thales la standul său este sistemul modular de apărare prin containere, dezvoltat în parteneriat cu divizia română. Această soluție permite modernizarea rapidă a navelor vechi, de 15-25 de ani, prin montarea pe ele a unor tunuri, lansatoare de rachete sau sisteme anti-drone. De asemenea, se propune ca aceste containere modulare să poată fi mutate și utilizate pe structurile civile, cum ar fi platformele din proiectul gazifer Neptun Deep.
Deși România nu a fost prezentă oficial ca stat la EuroNaval 2026, Thales susține că există o cerere internă pentru astfel de tehnologii. Directorul general Cristian Sfichi recunoaște însă că industria de apărare navală locală este „destul de firavă” în ceea ce privește dotarea cu sisteme de dronă și antidronă. Bugetul de apărare al României, de 8,7 miliarde de euro estimat pentru 2025, rămâne la limite inferioare comparativ cu vecinii din regionă, precum Polonia, Grecia sau Turcia, care investesc masiv în modernizare navală.