România se află într-o situație fără premise favorabile pentru o creștere semnificativă a intermedierii financiare pe termen scurt, vulnerabilitățile economiei fiind dublate de presiuni fiscale și legislative asupra sistemului bancar. Conform datelor expuse de Gabriela Folcuț, Director Executiv al Asociației Române a Băncilor (ARB) în cadrul emisiunii Profit Live realizată pe Prima News TV de Profit.ro, gradul de intermediere financiară, măsurat ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, a scăzut la 22%. Aceasta este o distanțare majoră față de media europeană de 66%, în condițiile în care România atingea pragul de 40% în perioada 2010-2011. Deși la nivel european acest indicator a scăzut de la peste 100% din PIB la 66%, nivelul românesc rămâne o vulnerabilitate structurală care limitează capacitatea țării de a atrage finanțarea necesară dezvoltării.
O parte semnificativă din această incapacitate de finanțare provine din sănătatea precară a companiilor din România. Aproape o treime dintre entitățile economice au înregistrat capitaluri negative în 2025, situație care blochează accesul la creditare bancară și la fonduri europene. În plus, datele arată o practică de distribuire a profitului la nivel record: rata medie de distribuire a dividendelor între 2018 și 2025 a fost de 93%. Gabriela Folcuț subliniază că o capitalizare mai solidă a firmelor ar fi putut fi obținută prin reinvestirea unei cote mult mai mari din profituri.
Pe lângă capitalul negativ, structura mediului de afaceri generează dependență de finanțarea temporară. IMM-urile, care constituie 99,8% din totalul companiilor din România, cu o pondere de 94% pentru microîntreprinderi, se bazează masiv pe creditul comercial (amânarea plăților către furnizori). Raportul dintre creditul comercial și cel bancar este de 2 la 1, după ce anterior ajunsese la 3 la 1. Această practică amplifică riscul de insolvență într-un context în care rata companiilor intrate în faliment este deja ridicată. Dimensiunea redusă și lipsa capitalului propriu limitează sever capacitatea unei părți importante a afacerilor de a accesa finanțare externă oficială.
Populația nu prezintă, de asemenea, o capacitate uniformă de îndatorare. Gradul ridicat de deținere a proprietăților locative limitează dezvoltarea pieței ipotecare, în timp ce disparitățile de venit și problemele de pe piața muncii reduc baza de clienți eligibili. Aproximativ un sfert din populație se află la pragul sărăciei sau excluziunii sociale, iar diferențele regionale sunt mari: veniturile din Nord-Est sunt la jumătate față de București-Ilfov. Migrația forței de muncă a dus la o situație în care, în peste jumătate din județe, pensionarii depășesc ca număr angajații. Mai mult, 20% dintre tinerii cu vârsta sub 26 de ani nu sunt integrați în piața muncii.
Instabilitatea fiscală și frecvența modificărilor legislative perturbă planificarea companiilor și reduce puterea de cumpărare. Creșterea TVA transmite presiuni inflaționiste, afectând atât prețurile, cât și capacitatea consumatorilor de a accesa credit. Sistemul bancar suportă, conform Gabrielei Folcuț, cele mai mari presiuni fiscale, fiind definit ca sectorul cel mai taxat din economie. Pe lângă impozitul pe profit, băncile plătesc o taxă pe cifra de afaceri de 4 milioane de euro. Prolungirea acestei taxe ar reduce direct capacitățile băncilor de a-și consolida capitalurile, cu impact negativ asupra creditării.
Costul finanțării este un alt obstacol, determinat de un cumul de factori: ratingul scăzut al României în UE, inflația de 6,61% (septembrie), dobânda de politică monetară de 6,5% și costul riscului. Gabriela Folcuț argumentează că dobânda efectivă la creditele ipotecare, de aproximativ 6,35%, se situază sub rata inflației și sub dobânda politică monetară, la o comparație cu 8% în noiembrie 2022 (când inflația era 16,8%), nu trebuie considerată excesivă. Banca Națională a României nu are spațiu pentru reducerea ratei oficiale până la stabilirea unei tendințe clare de scădere a prețurilor.
Sectorul bancar se confruntă simultan cu presiuni din partea Consiliului Concurenței, ce investighează cotațiile ROBOR. Amenzile impuse, plătite înainte de soluționarea pe fond, diminuează profitul net, încetinind re-capitalizarea băncilor. „Exista un raport direct între capitalul social al băncii și creditare, de 1 la 10. Dacă avem un leu capital, putem să oferim 10 lei în creditare”, a explicat Folcuț. Plăția amenzilor reduce suma disponibilă pentru creditare, instituțiile de credit distribuzând deja doar 38% din profit ca dividende. Litigiile pot dura între 3 și 5 ani, iar băncile contestă simultan reglementările BNR privind transparența cotațiilor și cerințele Consiliului Concurenței, aflându-se „între ciocan și nicovală”.