Pe 11 noiembrie 2026, în Ierusalim, Gadi Eisenkot, viitorul premier al Israelului, i-a cerut prim-ministrului interimar Benjamin Netanyahu să facă dovada „restrângerii și prudenței” în luarea deciziilor de securitate, subliniind că orice inițiativă periculoasă ar trebui amânată până la jurământarea noului guvern. Cererea, făcută cu o zi după investitura Knessetului, se referea la potențiale lovituri militare împotriva Iranului, evitând explicit numele țării. Eisenkot a accusat adversarul politic că a folosit campania electorală pentru a stârni temeri legate de un Iran înarmat nuclear, sugerând că premierul intervin militar ar putea fi o încercare de a-și asigura supraviețuirea politică, într-o situație în care nu mai deține majoritatea în parlament.
Într-o scrisoare publicată pe X, Eisenkot a avertizat că utilizarea forțelor de securitate în absența unei amenințări directe și imediate ar putea avea consecințe catastrofale pentru democrația israeliană și încrederea cetățenilor în instituții. Fostul șef al armatei a subliniat responsabilitatea lui Netanyahu de a acționa cu prudență în fața unor inițiative care pot aștepta până la formarea noului executiv, evidențiind pericolul destabilizării sistemului în perioada de tranziție.
Mesajul vine la o zi după ce Netanyahu, în discursul de la deschiderea noului parlament, a vorbit despre „amenințarea existențială” reprezentată de Teheran și eforturile sale de a reconstrui programul nuclear, invocând astfel amenințarea externă pentru a susține apelurile sale la un guvern de unitate națională. Biroul prim-ministrului Netanyahu a respins ferm avertismentul lansat de Eisenkot, acușându-l pe acesta că politicizează securitatea națională a Israelului.
Guvernul interimar a reafirmat că toate deciziile luate până acum au vizat exclusiv considerațiile de securitate și au fost coordonate în plen cu serviciile secrete, respingând orice sugestie că politicul a interferat cu strategia defensivă. Contextul legislativ rămâne complex: nici majoritatea lui Eisenkot (67 de mandate) nici coaliția lui Netanyahu (46 de mandate) nu au atins pragul de 61 de mandate necesar pentru a forma singuri un guvern majoritar. Președintele Isaac Herzog i-a acordat mandatul lui Eisenkot pentru formarea executivului.
Eisenkot a promis că va încerca să formeze cât mai rapid un guvern de urgență națională, posibil prin cooperarea cu alte partide anti-Netanyahu, deși negocierile se lovesc de divergențe privind cooperarea cu partidele arabe și scutirile de serviciu militar pentru comunitatea ultra-ortodoxă. În paralel, Netanyahu și-a reiterat apelul pentru un larg guvern de coaliție, invitându-i pe adversarii să se unească sub conducerea sa pentru a face față „amenințărilor iraniene”, o strategie contrazisă de cei 67 de deputați care i-au refuzat votul de încredere. Tensiunile regionale includ tensiuni diplomatice între Israel și Statele Unite privind opțiuni militare împotriva Iranului, cu Trump declarând loviturile „destul de improbabile”, în timp ce oficialii israelieni mențin pregătirile militare pentru o posibilă reluare a campaniei. Militarii iranieni au lansat la rândul lor avertismente severe, inclusiv amenințarea cu lovituri devastatoare în cazul unei noi erori de calcul și asumarea dezvoltării de nave cu putere nucleară, menținând un climat de instabilitate regională pe fondul crizei din Strâmtorea Hormuz.