Articolul abordează teama legată de ștergerea de pe hartă a unor regiuni precum Maramureșul în contextul reformei administrative din România și susține că identitatea culturală a regiunilor va supraviețui oricărei reorganizări teritoriale.
Proiectul PSD de reformă administrativ-teritorială a stârnit reacții locale, inclusiv declarațiile primarului din Cavnic, Vladimir Petruț, care a afirmat că „nimeni nu și-a permis să desființeze Maramureșul!”, și ale edilului din Baia Mare, Doru Dăncuș, care pe Facebook a spus că „Baia Mare va rămâne Baia Mare, iar Maramureșul va rămâne Maramureș”.
Se menționează temeri în Vâlcea legate de comasarea județului cu Argeșul într-o unitate mai mare numită Argeș, accentuând că Vâlcea este cel mai vechi județ atestat documentar care există și astăzi și și-a păstrat denumirea originară.
Îngrijorările privind patriotismul local sunt justificate, în special pentru județul Vâlcea, care există încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, pe vremea lui Mircea cel Bătrân.
Articolul ridică întrebări despre județele istorice Pădureț și Saac, precum și despre Muscel, pentru a ilustra cum dispariția administrativă nu șterge identitatea.
Pădureț și Saac au fost județe vechi din Țara Românească absorbite ulterior de județe vecine, în timp ce Muscel și Romanați sunt cunoscute de public.
Județul Pădureț se situa în zona centrală a actualului Argeș, numele derivând probabil din pădurile zonei, iar Saac a fost un județ medieval care a rezistat până la mijlocul secolului al XIX-lea, localizat între Prahova și Buzău pe harta actuală.
Locuitorii actuali ai fostelor județe Pădureț și Saac nu se identifică ca pădurețeni sau săcuieni, însă mulți din nord-estul Argeșului se consideră musceleni, iar în sudul Oltului există atașament față de Romanați; în 2018 s-a organizat un referendum pentru redenumirea județului Olt în Olt-Romanați, care nu a atins cvorumul deși peste 87% din votanți au fost pentru.
Exemplele arată că patriotismul local depinde mai degrabă de moștenirea culturală, materială, spirituală și genetică decât de denumirea administrativă.
În România nu a existat niciodată județul Bucovina, dar zona este recunoscută pe teritoriul actualului Suceava prin mănăstiri cu fresce exterioare, port popular, case pictate și meșteșuguri, iar Maramureșul este identificat prin biserici de lemn, porți cu motive ancestrale, Cimitirul Vesel de la Săpânța și horincă.
Dacă Maramureșul nu va mai exista ca județ, elementele sale definitorii nu vor dispărea, la fel cum elementele Ducatului Bucovinei au persistat după 1918 și Muscelul și-a păstrat portul, mănăstirile rupestre, arhitectura neoromânească cu piatră de Albești și meșteșugul lânii.