Autorul articolului publicat pe Adevarul într-un blog intitulat „Starea de urgență” analizează succesul recent al forțelor care resping extrema dreaptă în cinci țări în mai puțin de șapte luni. Potrivit textului, alegătorii sancționează promisiunile false, nedreptatea și corupția, considerată a doua sursă de îngrijorare pentru americani, după scăderea puterii de cumpărare. Interogarea centrală a editorialului vizează modul în care pot fi consolidate aceste victorii și obținute altele. Editorialul subliniază că forțele care au făcut extrema dreaptă să se retragă nu au o identitate clară. Deși au reușit să blocheze revenirea sau plecatei unor politicieni detestați, acestea nu știu ce propun concret. Textul menționează că vânătoarea „regilor” corupției maghiare nu constituie un program de guvernare și evidențiază divergențele dintre moderați și radicali, precum și diferențele dintre oponenții lui Netanyahu sau necesitatea valorificării victoriei lui Lula.
Autorul caracterizează respingerea extremei drepte drept o reacție sănătoasă, dar alergica. El avertizează existența unei „internaționale reacționare” care lucrează la îngroparea democrației, atacând contraputerile democrației liberale. Textul descrie obiectivele acestei Internaționale: afirmarea unei puteri neîmpărite a executivului, punerea capăt independenței justiției și rolului redistributiv al statului, reducerea libertății presei, ruperea de statul de drept și opunerea dreptului național dreptului internațional. Se pretinde că dreptul internațional greșește prin faptul că se impune puterilor aflate la conducere.
Lista unor protagoniști ai „internaționalei reacționare” include extremele drepte europene, Donald Trump, Vladimir Putin, Xi Jinping, Jair și Flávio Bolsonaro, și Narendra Modi. Editorialul compară forța și coerența acestora cu cele ale puterilor temporale ale papalității, ale Internaționalei comuniste sau ale revoluției liberale impulsionate de Margaret Thatcher și Ronald Reagan. Stânga și dreapta postbelice sunt prezentate ca fiind nepopulare și epuizate intelectual. Un eșec al acestora ar însemna sfârșitul compromisurilor sociale introduse la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și al drepturilor și libertăților moștenite de la Iluminism și de la revoluțiile engleză, americană și franceză.
Dacă lumea era împărțită anterior între dreapta și stânga, între lumea liberă și blocul sovietic, sau între nord și sud, astăzi linia de demarcație este împărțirea între adversarii și susținătorii democrației. Acest lucru impune remodelarea scenei politice. Noile formațiuni democratice vor fi diverse, dar își vor găsi forța comună în coaliziunile sociale unite de dorința de a lupta împotriva schimbărilor climatice, de a se opune precarizării locurilor de muncă, de a asigura protecția socială, de a apăra libertatea și de a înceta să reducă contribuția celor mai înstăriți la binele comun.
Articolul susține că nu există stabilitate democratică fără armonie socială, iar aceasta fără redistribuirea bogăției. Pentru a înfrânge „internaționala reacționară”, este necesar să se opună cerința echității sociale, asigurându-se că cei mai înstăriți și marile întreprinderi plătesc impozitele.