INTERVIU | Ce facem cu rețeaua de gaze a Europei în plină criză energetică? Boyana Achovski, fost secretar general Gas Infrastructure Europe (GIE): Nu orice conductă poate trece simplu pe hidrogen

Boyana Achovski explică cum poate fi folosită infrastructura de gaze a Europei în tranziția către energie curată și de ce nu orice conductă poate fi convertită la hidrogen.

INTERVIU | Ce facem cu rețeaua de gaze a Europei în plină criză energetică? Boyana Achovski, fost secretar general Gas Infrastructure Europe (GIE): Nu orice conductă poate trece simplu pe hidrogen

Interviul cu Boyana Achovski, fost secretar general al Gas Infrastructure Europe (GIE), a avut loc miercuri, 14 octombrie, în marja Climate Change Summit 2026, eveniment dedicat soluțiilor pentru combaterea schimbărilor climatice și accelerarea tranziției sustenabile. Tema ediției din acest an a fost „Infrastructure for Our Future”.

Boyana Achovski a fost secretar general al Asociației Gas Infrastructure Europe (GIE) în perioada 2016–2025, iar din august 2025 este CEO al companiei bulgare Atmix, producător de beton și materiale agregate.

Principalele subiecte și declarații privind rețeaua de gaze din Europa:

Rolul și viitorul infrastructurii de gaze în Europa

Sunt ferm convinsă că infrastructura de gaze reprezintă un activ care aduce beneficii cetățenilor europeni și care, sper eu, va rămâne în uz pentru o perioadă foarte lungă de timp. Energia trebuie să circule, iar acest lucru nu este posibil decât prin intermediul infrastructurii.

Conversia rețelelor existente pentru biometan și hidrogen

În opinia mea, ar trebui să evaluăm cu atenție activele existente înainte de a le înlocui. Acolo unde conversia este fezabilă din punct de vedere tehnic și justificată economic, aceasta poate contribui la conservarea valorii. În alte cazuri, va fi necesară o infrastructură nouă. Criteriul de bază ar trebui să fie capacitatea de a furniza energie în mod fiabil și cu emisii mai scăzute, la un cost rezonabil.

Modificarea fluxurilor de gaze (Est-Vest / Vest-Est)

Conductele de gaze au fost concepute inițial pentru a transporta gaze de la est la vest. Una dintre modificările efectuate ca răspuns la anumite situații cu care ne-am confruntat în Europa a fost tocmai adaptarea infrastructurii existente pentru a permite fluxul de gaze și de la vest la est.

Pentru Europa de Sud-Est, interconectorul dintre Grecia și Bulgaria este un exemplu relevant. Are o lungime de 182 de kilometri, o capacitate tehnică de 3 miliarde de metri cubi pe an și potențialul de a fi extins până la 5 miliarde. Importanța sa rezidă în accesul pe care îl oferă la surse alternative de aprovizionare. O conexiune relativ scurtă poate schimba opțiunile disponibile pentru o întreagă piață.

Boyana Achovski, fost secretar-general GIE: Unul dintre cele mai importante active ale Europei este infrastructura de gaze

Maria-Alexandra Mortu: În ultimii ani, Europa a investit masiv în infrastructura de gaze, dar, având în vedere Pactul Verde European și tranziția energetică pe care acesta o presupune, ce rezervă viitorul pentru aceste active?

Boyana Achovski: Este o întrebare foarte importantă. Având experiența lucrului cu operatori de infrastructură de gaze din întreaga Europă, iar în prezent gestionând o afacere în domeniul materialelor de construcții în Bulgaria, observ două perspective ale acestei situații: cea a infrastructurii care furnizează energie și cea a întreprinderilor care depind de aceasta.

Infrastructura de gaze are o durată de viață foarte lungă. Cu toate acestea, modul în care funcționează a început să se schimbe. Mai exact, conductele de gaze au fost concepute inițial pentru a transporta gaze de la est la vest.

Una dintre modificările efectuate ca răspuns la anumite situații cu care ne-am confruntat în Europa a fost tocmai adaptarea infrastructurii existente pentru a permite fluxul de gaze și de la vest la est.

Într-adevăr, această infrastructură există de foarte mult timp, dar consider că este unul dintre cele mai importante active ale Europei. Europa dispune de o rețea vastă de conducte și instalații de stocare a gazelor, precum și de investiții semnificative, în special în noi turbine energetice.

Cât de mare este rețeaua Europei de transport al gazelor

În raportul Rețelei Europene a Operatorilor de Sisteme de Transport de Gaze Naturale (ENTSOG) privind infrastructura de gaze și hridogen (2024), se indică aproximativ 207.000 de kilometri de conducte de transport al gazelor în UE, Regatul Unit și Elveția. Acesta este un activ de pe urma căruia cetățenilor europeni ar trebui să poată beneficia.

Întrebarea este cum să utilizăm această rețea în mod eficient, pe măsură ce cererea și rutele de aprovizionare se modifică.

Adaptări speciale pentru transportul de hidrogen

Maria-Alexandra Mortu: Putem reutiliza rețeaua actuală de gaze pentru biometan și hidrogen sau avem nevoie de una complet nouă?

Boyana Achovski: În opinia mea, ar trebui să evaluăm cu atenție activele existente înainte de a le înlocui. Acolo unde conversia este fezabilă din punct de vedere tehnic și justificată economic, aceasta poate contribui la conservarea valorii. În alte cazuri, va fi necesară o infrastructură nouă. Criteriul de bază ar trebui să fie capacitatea de a furniza energie în mod fiabil și cu emisii mai scăzute, la un cost rezonabil.

Deci, în timp, o parte din infrastructură poate fi utilizată și pentru gaze cu emisii mai scăzute. Biometanul poate fi introdus în rețeaua de gaze naturale dacă îndeplinește cerințele de calitate relevante. În cazul hidrogenului, este necesară o evaluare tehnică și economică separată: nu trebuie să presupunem că orice conductă sau instalație de stocare subterană poate fi adaptată pur și simplu pentru acesta.

Rețele de energie pe hidrogen din Europa

Rețeaua centrală de hidrogen a Germaniei ilustrează amploarea acestei oportunități. Planul aprobat în octombrie 2024 vizează 9.040 de kilometri de conducte, dintre care aproximativ 60% provin din conversia infrastructurii existente de gaze naturale. Acesta este un exemplu semnificativ de reutilizare a activelor, deși un plan aprobat pentru rețea nu trebuie confundat cu o infrastructură deja operațională.

Și în Țările de Jos infrastructura existentă de gaze naturale a fost reconvertită. Deși proiectul acoperă o distanță relativ scurtă, demonstrează clar că acest lucru este posibil.

Același lucru este valabil și pentru instalațiile subterane de stocare a gazelor din Europa. Se fac investiții în tehnologii care ar permite acestor instalații să stocheze și hidrogen.

Însă trebuie să valorificăm la maximum această infrastructură și aceste investiții, să profităm cu adevărat de ele.

Citește și: INTERVIU | Își pierde Europa avantajul competitiv din cauza decarbonizării? Boyana Achovski, fost secretar-general Gas Infrastructure Europe (GIE): „Costul este deja măsurabil”

Surse:
Categorii:
Entități:
Etichete: