Construcția clădirilor înalte în București a început să prindă amploare în anii 1930, ca răspuns la creșterea populației și la costul ridicat al terenurilor din zonele centrale. Între 1918 și 1930, numărul locuitorilor capitalei a crescut de la 383.000 la peste 633.000, ceea ce a încurajat investitorii să opteze pentru imobile cu mai multe apartamente pentru a genera venituri din chirii a1.ro.
Progresul tehnologic, în special utilizarea betonului armat, a permis experimentarea verticalității pe Bulevardele Magheru și Nicolae Bălcescu. Blocul ARO (actualul bloc Patria) a fost unul dintre primii proiecte emblematici, fiind construit între 1929 și 1931 sub coordonarea arhitectului Horia Creangă. Clădirea de zece etaje a combinat spații comerciale, apartamente și un cinematograf, inaugurat în 1935 a1.ro.
O altă referință a Bucureștiului interbelic a fost blocul Wilson, inaugurat în 1933. Cu un regim de parter și 11 etaje, imobilul a fost inspirat de arhitectura orașelor americane. Clădirea a fost afectată de cutremurele din 1940 și 1977, ultima intervenție Seismică ducând la modificarea colțului fațadei, care a fost reconstruit concav, în locul formei convexe anterioare a1.ro.
În ceea ce privește clădirile cu destinație administrativă, Palatul Telefoanelor a reprezentat o realizare majoră, fiind finalizat în 1933 și inaugurat oficial în 1934. Cu o înălțime de aproximativ 52,5 metri, clădirea a fost ridicată pe locul fostei Terase Oteteleșanu, având o structură metalică și o arhitectură inspirată de zgârie-norii din America bucuresti.ro.
Cea mai tragică pagină a acestei epoci a fost prăbușirea Blocului Carlton. Construit în 1936 după proiectul arhitecților George Matei Cantacuzino și Vasile Arion, imobilul avea parter și 12 etaje. În noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, un cutremur a provocat prăbușirea completă a părții înalte a blocului, eveniment în care și-au pierdut viața aproximativ 140 de persoane. Anchetele ulterioare au relevat vulnerabilități structurale și probleme de proiectare antiseismică a1.ro.
După 1945, arhitectura Bucureștiului a trecut printr-o transformare, fiind influențată în anii 1950 de modelul sovietic, cu blocuri de trei-patru etaje. Ulterior, în perioada comunistă, au apărut noi ansambluri de blocuri-turn, precum cele șase imobile din cartierul Floreasca (1963), unde au fost utilizate pentru prima dată cofrajele glisante pentru execuția betonului bucuresti.ro.
Verticalitatea a revenit în centru la sfârșitul anilor 1960 cu Hotelul Intercontinental, construit între 1968 și 1971. Cu o înălțime de 88 de metri și 22 de etaje, hotelul a devenit un simbol al modernizării turistice a capitalei bucuresti.ro.