Istoria și arhitectura Bisericii „Domnița Bălaşa” din București

Biserica „Domnița Bălaşa” din București este un monument al ortodoxiei românești, ctitorit inițial în secolul al XVIII-lea și reconstruit de mai multe ori, fiind astăzi un reper istoric și artistic.

Istoria și arhitectura Bisericii „Domnița Bălaşa” din București

Biserica „Domnița Bălaşa” din București, cunoscută și prin hramurile „Înălțarea Domnului”, „Sfinții Martiri Brâncoveni” și „Sfântul Dimitrie Basarabov”, are o istorie legată de familia Domnitorului Constantin Brâncoveanu. Lăcașul actual a fost ctitorit în perioada 1881-1885, în timpul domniei Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, cu sprijinul arhitectului Carol Benesch și avizarea lui André Lecomte du Nouy. Edificiul este construit în stil neoromânesc și prezintă elemente decorative precum vitralii cu stemele brâncovenești și ale Țării Românești, comandate din Germania, iar policandrul a fost realizat la Viena. Pictura interioară în ulei, de stil neorenascentist, este opera pictorilor vienezi Kott și Rihofsky.

Originea bisericii datează din secolul al XVIII-lea, fiind ctitorită între anii 1743 și 1744 de către Domnița Bălaşa (fiica lui Constantin Brâncoveanu) și soțul ei, Manolache Lambrino. Domnița Bălaşa a trecut prin încercări severe, fiind închisă și torturată în Constantinopol după mazilirea și uciderea tatălui său în 1714, înainte de a fi răscumpărată și exilată în Georgia, revenind în țară în 1716 cu sprijinul lui Nicolae Mavrocordat. Ulterior, în 1750, a zidit a doua biserică, cu hramul „Înălțarea Domnului”, în jurul căreia au funcționat o școală și un azil de bătrâni.

În cursul timpului, locația a cunoscut mai multe transformări. După cutremurul din 1838, a fost ridicată o a treia biserică în stil neogotic, ctitorită de Safta Brâncoveanu între 1838 și 1842, însă aceasta a fost demolată în 1881 din cauza inundațiilor frecvente ale râului Dâmbovița. În complexul actual, în nișe laterale, se află mormintele Domniței Bălaşa (monumentul „Întristarea/Femeia Îngândurată” de Ion Georgescu) și al Domniței Zoe Brâncoveanu (lucrare de marmură albă de Carrara a sculptorului Jules Roulleau). În parcul din fața bisericii este amplasată statuia Domniței Bălaşa, realizată de sculptorul Carol Storck.

Biserica a beneficiat de restaurări în perioada 1959-1962, sub sprijinul Patriarhului Justinian și proiectul inginerului Aurel Beleş, pictura fiind refăcută de Grigore Stoenescu. După consolidarea post-cutremurul din 1977, lăcașul a fost resfințit în 1994, ocazia canonizării Sfinților Martiri Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi. Cea mai recentă resfințire a avut loc la 31 iulie 2022, oficiată de Patriarhul Daniel, care a subliniat importanța spirituală a acestui paraclis patriarhal pentru întreaga comunitate.

Categorii:
Entități:
Etichete:

Vezi sursa originală