Kremlinul utilizează o rețea de „agenți de unică folosință” pentru a desfășura acte de sabotaj în Europa, conform unei anchete care relevă că spionii profesioniști nu sunt cei care execută atacurile, ci oameni obișnuiți, atrași de promisiunea unor câștiguri rapide. Aceasta reprezintă fața umană a războiului din umbră dus de Rusia, unde structurile tradiționale de informații se bazează pe intermediari. Vasilij Kovacs, un ucrainean în vârstă de peste 60 de ani care locuiește în Letonia, devine exemplu central al acestei strategii. Viața sa s-a schimbat brusc în martie 2025, când un vehicul armat al Serviciului de Securitate al Statului din Letonia a percheziționat ferma sa, confiscând arme și echipamente de bruiaj, urmând ca bărbatul să fie reținut. În martie 2025, Kovacs a fost transferat în Lituania pentru a fi judecat, fiind acuzat alături de alți patru presupuși complici de planificarea unor atacuri teroriste cu colete poștale incendiare în mai multe țări europene. Alți cinci suspecti se află în judecată la Varșovia. Procurorii din Lituania și Polonia îl acuză pe Kovacs și pe cealaltă ceată că au acționat la comanda GRU, serviciul de informații militare al Rusiei. Dosarele de anchetă ale Parchetului General al Lituaniei descriu cazul Kovacs ca fiind exemplul unei categorii tot mai frecvente de resurse ruse, denumite „agenți de unică folosință” sau „agenți de nivel inferior”. Deși toate cele zece bărbați acuzati își declară nevinovăția și susțin că nu au lucrat cu cunoștință pentru serviciile secrete, dosarele identifică în ei instrumente ale unei campanii mai ample. Kovacs, în vârstă de 63 de ani, ar fi executat rolul de transportator, mutând din Letonia în Lituania perne de masaj modificate pentru a ascunde dispozitive incendiare. Anchetatorii afirmă că el era doar o „rotiță” într-un angrenaj mult mai complex, fără a cunoaște intenția finală a operațiunii de sabotaj orchestrată de GRU. Dincolo de invazia din Ucraina, GRU a început să se bazeze masiv pe intermediari pentru a racola oameni prin platforme de mesagerie precum Telegram, arată dosarele obținute de Axios și de rețeaua Axel Springer Global Reporters Network. Acești recruți sunt motivați adesea financiar și execută sarcini punctuale: o fotografie, un pachet sau un transport de obiecte, fără a cunoaște planul de ansamblu. Intervalul dintre recruitare și acțiune este scurt, iar dacă un agent este prins, el este imediat înlocuit. Jurnaliștii de la Politico au analizat mii de pagini din dosarele de anchetă și au discutat cu Kovacs, relevând o rețea de sabotaj unde planificarea meticuloasă a serviciilor secrete se îmbină cu incompetența umană, transformând oamenii obișnuiți în intermediari de unică folosință. Punctul de divergență în cazul Kovacs vizează conștiința sa: el susține că a transportat un pachet la cererea unui cunoștință, Andrei Baburov, fost comandant de submarin rus și nașul fiului său, fără a fi plătit, în timp ce anchetatorii atribuie operațiunea GRU. Dosarele lituanene arată că implicarea lui Kovacs a început la 27 iunie 2024, când a fost contactat pe Telegram. Kovacs a fost rugat să preia un pachet dintr-un supermarket din Riga și să îl ducă la Vilnius, aproape patru ore de mers cu mașina. Motivul invocat a fost că un curier se îmbolnăvise. El a parcat și a lăsat mașina neîncuiată în timp ce cumpăra un cablu, iar la întoarcere pachetul dispăruse din portbagaj, misiunea sa per cepându-se a fi încheiată. Anchetatorii lituanieni, sub coordonarea Parchetului General, au reconstituit traseul sinuos al dispozitivelor prin țările baltice, analizând mii de pagini de probe digitale și imagini de supraveghere. Un alt suspect, un bucatar ucrainean cu antecedente penale în Rusia, a preluat pachetele și a încercat să le depună într-un apartament închiriat sub nume fals, deținând și tuburi cu nitrometan, o substanță explozivă. Coordonatorul rus i-a ordonat bucătarului să activeze singur dispozitivele de aprindere, cerere respinsă de suspect. Cutiile au trecut prin mai multe mâini, iar anchetatorii au pierdut temporar urma acestora, suspiciind că ar fi tranzitat și Republica Moldova, înainte ca echipamentele să reapară la Riga în iulie 2024 pentru o a doua rundă a schemei. Kovacs a fost chemat a doua oară la transportul unui lot de „perne de masaj de înaltă calitate” către Lituania. Dispozitivele au fost împachetate în colete împreună cu jucării sexuale pentru a distra atenția, activate cu temporizator și trimise prin DHL către Londra și Birmingham. Două zile mai târziu, un colet destinat Londrei a luat foc la aeroportul din Leipzig, iar celălalt a ars într-un depozit din Birmingham. Raportul Biroului Federal de Criminalistică din Germania a clasificat incendiul de la Leipzig ca fiind „provocat printr-o acțiune intenționată”. Alte colete au fost trimise în Polonia prin DPD, unul aprinzându-se în timp ce tranzita un camion lângă Varșovia, iar celălalt fiind recuperat intact. Parchetul Național al Poloniei a documentat aceste eșecuri și complicații logistice. Serviciul de Securitate al Statului din Lituania (VSD) consideră incidentul din iulie 2024 un studiu de caz tipic pentru noile metode de operare ale GRU. După eșecul asasinării lui Serghei Skripal și invazia din Ucraina, GRU a renunțat la trimiterea ofițerilor proprii și se bazează pe recruți dirijați prin intermediari, care suferă adesea din lipsă de mijloace sau au cazier judiciar. Denis Smolianinov, identificat de VSD, este unul dintre ofițerii GRU de la vârful lanțului, sancționat de Consiliul UE pentru recrutarea executanților pe rețelele sociale. Andrei Baburov, nașul lui Kovacs, ar fi coordonat transporturile apelând la vechi contacte navale. Motivația principală a recruților este dorința de a face bani rapid, ei știind cât mai puține pentru a limita prejudiciile în cazul arestării. Modelele de sabotaj au continuat să se intensifice, cu drone încărcate cu exploziv detonând la aeroportul Leipzig/Halle în august 2026 și cu încercări de incendiere în Polonia și Bulgaria. Modelul agentului de unică folosință a fost transformat de GRU într-o producție de masă, menită să destabilizeze Europa cu costuri minime și negare plauzibilă. Covacs se consideră victima unei conspirații, crezând că a fost transformat într-un țap ispășitor. Familia lui Kovacs admite că contextul post-deceniului 90, cu afaceri și criminalitate împletite, poate fi un factor necunoscut. Fiica sa recunoaște că nu l-a văzut niciodată cu o armă și nu avea dovezi clare despre activități nocturne suspecte, dar recunoaște dificultatea de a evalua cercurile sociale în care s-a mișcat tatăl său.
O anchetă a Politico, bazată pe 8.000 de pagini de documente de anchetă obținute de rețeaua Axel Springer Global Reporters Network, a revelat structura rețelei de sabotaj orchestrated de GRU, identificând civilii recrutați ca principală „forță de muncă” a operațiunilor rusești în Europa. Recruții, motivați financiar, îndeplinesc sarcini punctuale fără a cunoaște planul de ansamblu, iar modelul permite înlocuirea rapidă a oricărui agent capturat. Articolul analizează dualitatea acestor indivizi, care sunt simultan instrumente ale unui război hibid și victime ale unor sisteme de control prin intermediari. Documentele Departamentului Securității Statului din Lituania (VSD) confirmă că, după dificultățile întâmpinate de agenții GRU în Europa începând cu 2022, recrutarea prin platforme de mesagerie, precum Telegram, a devenit metoda preferată.
Ilustrația centrală a acestor metode este cazul lui Vasilij Kovacs, un ucrainean de peste 60 de ani, perchezitat pe 1 martie 2025 la ferma sa din Letonia de agenți mascați ai serviciului de contraspionaj. Percheziția a condus la confiscarea unui pistol cu seria ștearsă, a unei baionete AK-47, a unui dispozitiv de bruiaj și a multor telefon mobile, acte descrise în procesul-verbal al autorităților letone. Vasilij Kovacs a fost reținut și ulterior transferat în Lituania pentru proces, fiind acuzat de planificarea atentatelor teroriste cu colete alături de alți patru complici, în timp ce alte cinci persoane sunt judecate în Polonia. Procurorii din ambele țări îi învinuiesc pe cei zeci bărbați că au acționat în numele GRU, serviciul rus de informații militare, pentru a organiza incendiile coleteslor distribuite pe teritoriul european.
Incidentul care a atras atenția publicului larg a avut loc în 20 iulie 2024, când un colet destinat Londrei a luat foc la aeroportul din Leipzig, Germania, chiar înainte de încărcarea sa într-un avion DHL. Toți cei zece suspecti în cauză se declară nevinovați, afirmând că nu au fost conștienți că lucrează pentru serviciile secrete ruse. Conform Parchetului General al Lituaniei, Kovacs ilustrează categoria „agenților de nivel inferior” sau „agenților de unică folosință”, un termen sugestiv pentru intermediarii izolați ai campaniilor de destabilizare. Rolul său precis a constat în transportarea din Letonia în Lituania a unor perne de masaj modificate, destinate să ascundă dispozitive incendiare.
Kovacs, interviat de jurnaliștii Politico, și-a exprimat deranjul față de situație, subliniind că nu are preț pentru viața sa și că a fost expus mai multor tentative de omor. Deși povestea lui este plină de lacune și neclarități, faptele materiale suprapuse cu concluziile anchetatorilor sunt convergente: Kovacs a transportat colete. Discordanțele apar în privința intenției: Kovacs neagă cunoașterea conținutului pernosurilor și a identității inițiatorilor.
Implicarea sa în prima rundă a comenzii a început la 27 iunie 2024, prin contactul pe platforma Telegram. Persoana care i-a adresat cererea era Andrei Baburov, un fost comandant de submarin rus și nașul fiului său, pus în legătură printr-un prieten comun. Legătura lor s-a format pe fondul pasiunii pentru mare, Kovacs lucrând ocazional la transportul iahturilor între Sankt Petersburg și Kaliningrad. Cererea inițială, infirmată de motivul bolii unui curier, viza ridicarea urgentă a unui colet și transportul său la Vilnius. Kovacs a ridicat pachetul dintr-un dulap automat din fața unui supermarket din Riga, primind codul necesar prin mesagerie. El susține că nu a fost plătit, considerând ajutorul acordat unui cunoscut ca pe un gest gratuit. Durând drumul spre capitala lituaniană, l-a lăsat pe nepot să îl însoțească și a parcat într-o parcare subterană. S-a abătut să cumpere un încărcător, iar la întoarcere a descoperit că portbagajul este gol. Pentru el misiunea s-a terminat acolo, dar pentru GRU startul fusese dat.
Anchetatorii au reconstituit minucios traseul, folosind înregistrări video, probe digitale și depoziții, sub coordonarea Parchetului General al Lituaniei. Dosarele, ce include informații primite din Letonia, Polonia, Estonia, Regatul Unit și Germania, surprind un lanț fragil de întâlniri ratate. Intermediarul care preluase coletul din mașina lui Kovacs era un bucătar ucrainean cu un trecut penal în Rusia, condamnându-se anterior pentru viol. În vara lui 2024, bucătarul, care primise oferta de 4.000 de euro pe lună, a dus pernele și tuburi cu nitrometan la un apartament Airbnb închiriat sub un nume fals. Un smartphone al unui suspect a surprins în înregistrare cele patru cutii gata de manipulare. Coordonatorul i-a cerut bucătarului să activeze singur dispozitivele incendiare, dar el a refuzat ordinul. Cutia a circulat printre mai multe persoane, iar anchetatorii au pierdut temporar urma, având bănuieli că tranzitul a implicat și Republica Moldova.
La 13 iulie 2024, pachetele au reapărut la Riga, determinând o a doua implicare a lui Kovacs, care a primit din nou un apel pe Telegram. Pe 17 iulie, Kovacs a părăsit Letonia cu un lot de „perne de masaj de înaltă calitate” pentru a treia oară, acționând în soția nepotului său. În Lituania, un alt bărbat a preluat incărcătura, mutând-o la Kaunas, unde a fost predată la 18 iulie unui alt ucrainean. Cel de-al patrulea executant era un condamnate pentru fraude informatice și spălare de bani în Polonia, comunicând direct cu un coordonator cu pseudonimul „Warrior” pe Telegram. El a preparat patru colete finale, combinând perne, nitrometan și jucării sexuale, folosite pentru a induce eroarea vămășilor. Fără să activeze dispozitivele, predat acestora pe 18 iulie, cel de-al doilea intermediar a dus două dintre ele la o sucursală DHL din Vilnius, destinațiile fiind Londra și Birmingham.
Vameșii din Leipzig nu au găsit nimic suspect la controlul din dimineața zilei de 20 iulie. Coletul destinat Londrei a luat foc la ora 5:45, în timp ce aștepta pe tarmac. Raportul Oficiului Federal de Poliție Criminală din Germania, emis la 30 august 2024, a concluzionat că incendiul a fost intenționat. La doi zile după incidentul german, al doilea colet a ars într-un depozit din Birmingham, deși trecuseră și el fără sesizări vămășești. Alte două colete trimise prin DPD în Polonia au suferit același sort; unul a explodat într-un camion lângă Varșovia, iar celălalt a fost găsit intact.
Pentru VSD, incidentul din iulie 2024 marchează perfect evoluția tacticilor GRU. Tentaiva de asasinare a lui Serghei Skripal din 2018 și invazia din 2022 au făcut ca trimiterea directă a ofițerilor să fie riscantă și ineficientă. Serviciul rus transferă acum operațiunile periculoase intermediarilor recrutati online, păstrând doar conducerea strategică. Denis Smolianinov, identificat de VSD și sancționat de UE pentru recrutarea prin rețele sociale, pare să fi fost la originea recrutărilor. Ofițerii GRU coordonează de la distanță, prin straturi succesive, lansând spre teren executanți cu profiluri vulnnerabile. Andrei Baburov, nașul fiului lui Kovacs, a coordonat logistica inițială din Rusia, bazându-se pe rețelele sale navale și personale. Strategia se bazează pe izolarea agenților: ei sunt motivați de nevoia banilor rapizi și știu atât de puțin încât nu pot trăda nimic dacă sunt prinși.
După doi ani de aceste tactici, atacurile s-au intensivizat: două drone explodate la Leipzig/Halle în august 2026, incindii în Polonia și Bulgaria, și incidente în Germania. În România, un incendiu s-a declanșat lângă o fabrică de armament, și instalațiile Starlink au fost vizate în Polonia și Bulgaria, ducând la noi arestări. Modelul „agenților de unică folosință” a fost transformat de GRU într-un sistem industrial, menit să creeze panică și instabilitate, oferind serviciiului negare plauzibilă.
În timpul intervenției, Kovacs se arată agitat, revenind constant asupra argumentelor sale juridice. El susține că infracțiunea a fost comisă în așa fel încât să fie elucidată, sugerând că a fost aruncat în fața justiției intenționat. Audierile se prelungește până în ianuarie viitor, amânând definitivarea verdictului. Kovacs crede că a fost tras în capcană pentru a fi folosit ca țap ispășitor, un cetățean ucrainean ușor de condamnat. El crede că adevărații inițiatori nu au fost urmăriți, iar Baburov, deși inițiatorul contactului, este văzut de el doar ca un adversar al guvernului rus. Refuză să detaliaze trecutul său, recunoscând doar că a fost om de afaceri și un amator de navigație.
Își concentrează energia asupra discrepanțelor din anchetă. În celulă, a notat diferențele de greutate între pernele transportate și cele expediate, ca dovadă a nepotrivirii. Se întreabă de ce persoane cheie sunt judecate în Polonia și cum au fost posibile tranzitele prin Republica Moldova fără controale vămășești stricte. Pe de altă parte, răspunsurile sale sunt vagi în privința obiectelor găsite la el: pistolul cu seria ștearsă și bruiajul. El pretinde că este doar chiriaș al locuinței și că aceste arme nu îi aparțin. Întrebările fără răspuns ale lui Kovacs și detalii neconecte ale anchetei lasă deschisă posibilitatea unor detalii ascunse de instanțele din Vilnius. Deși prezența armelor în locuința sa rămâne cea mai puternică indiciu, el o neagă ferm. Această negare și confuzia în jurul armelor completează imaginea unui individ complex, prins într-o mreavă care îl depășește, sau poate un instrument complice, în funcție de interpretare.