Parlamentul României a adoptat, luna trecută, o nouă lege care remediază o lacună în Codul Fiscal, introducând noțiunea de „agent dependent”. Inițiativa vizează stabilirea existenței unui sediu permanent pentru persoanele juridice nerezidente care desfășoară activități economice semnificative pe teritoriul României, prin intermediul entităților rezidente sau al unor mandate contractuale.
Până la această modificare, absența unei definiții clare a agentului dependent a făcut imposibilă identificarea sediului permanent pentru anumite companii străine. Angajații Ministerului Finanțelor motivau că această lipsă a permis neimpozitarea profitului generat în România, deși valoarea economică era creată pe teritoriul național.
Un exemplu relevant menționat de inițiatori este sectorul recuperării creanțelor, unde creanțele sunt deținute în mare parte de entități nerezidente, iar activitatea efectivă de recuperare se desfășoară în România. Profitul corespunzător nu era impozitat deoarece nu exista formal un sediu permanent, conform interpretării restrictive a articolului 8 din Codul fiscal, care condiționa existența acestuia de autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului.
Noile norme aliniază legislația românească la standardele internaționale promovate de OCDE. Conform acestora, un agent dependent este persoana care acționează într-un stat în numele unei întreprinderi și joacă rolul principal în încheierea contractelor, fără a fi necesară semnătura formală a acestora din partea entității străine. Definirea vine în acord cu Modelul Convenției OCDE și cu jurisprudența europeană.
Adoptarea legii se consideră a contribui la creșterea echității fiscale și la combaterea subimpozitării structurate, protejând simultan interesul fiscal național și respectând convențiile pentru evitarea dublei impuneri la care România este parte.