Directoarea Mary Lambert a declarat într-un interviu pentru The Times of India că mortalitatea este un lucru absolut și, până la urmă, Dracula va muri. Regizoarea consideră că deși societatea este obsedată de dorința de a trăi veșnic și de a rămâne tânără, aceasta nu aduce fericire. Dracula este un roman al lui Bram Stoker adaptat sub formă de audiodramă de Audible, avându-i în distribuție pe Jonathan Bailey, Ella Purnell și Aimee Lou Wood. Povestea urmărește Mina, care caută logodnicul dispărut în Transilvania, urmând urme de scrisori și jurnale, în timp ce Dracula se apropie. Lambert vede romanul ca pe un avertisment împotriva obsesiei culturale pentru viața veșnică, o temă care persistă și în prezent, multe persoane cheltuind fortune pe intervenții chirurgicale pentru a arăta mai tânără, deși nu sunt, în realitate, mai tinere.
Mary Lambert a descris opera ca fiind un «mit pentru era modernă». Potrivit regizoarei, personajul simbolizează răul intrinsec societății, care nu poate fi eradicat și care, odată prezent, face ca normalitatea să fie greu de păstrat. «Suntem cu toții Dracula», a afirmat ea. Genul horror își are rădăcinile în civilizație, deoarece oamenii au nevoie mereu de povești pentru a explica de ce se întâmplă lucruri teribile. Horrorul poate surprinde războaiele, foamea sau anxietatea privată fără o sursă clară. „Uneori teroarea existenței de zi cu zi este copleșitoare pentru oameni”, a spus Lambert, subliniind că dacă povestea poate fi ireală, frica și emoțiile sunt reale. Tânării sunt atrași de acest gen tocmai pentru că încep să-și înțeleagă propriile frici, căutând răspunsuri și confort.
Lambert notează că India are o bogăție de povești despre spirite supranaturale, zeitate și zeițe. În ceea ce privește meșteșugul oricărui gen, regizoarea crede că trebuie construite personaje de care publicul să țină sau pe care să le urască, dar pe care să se regăsească. Apoi, povestea are nevoie de reguli clare, care trebuie respectate, indiferent cât de fantastice sunt acestea, cum ar fi transmutarea vampirilor sau vindecarea printr-un ritual specific. „Trebuie să fii fidel universului pe care l-ai creat”, a spus Lambert. Ea preferă teama emoțională la cea fizică, deoarece lovește mai profund. Jump-scares-ul funcționează doar când servește povestea și are timingul potrivit, având un ritm muzical. Contextul este crucial; o ușă care scârțâie poate fi alarmantă doar dacă ești singur în casă noaptea.
Această sensibilitate a modelat abordarea sa la producția Audible. Lambert a scris scenariul astfel încât să fie fidel cărții, fără a fi o simplă citire pe viu. Nu există pasaje descriptive; totul se află prin dialog și design sonor. Tăcerea este un instrument central, având un paradox: nu poți auzi tăcerea. Pentru a crea senzația de liniște, este nevoie de un sunet subtil în fundal, cum ar fi vântul, un sunet îndepărtat sau pisica trecând pe podea. «Nu știi cât de liniște este până când auzi un sunet în acea tăcere», a explicat Lambert. A lăudat distribuția, în special pe Jonathan Bailey, ale cărui livrări fiind «uimitoare» și susținute de designul sonor.