ACTUALIZARE Mihaela Bîlc: Refuzul copilului de a mânca sănătos este adesea o strategie de a atrage atenția
Nutriționista Mihaela Bîlc atrage atenția că refuzul copiilor de a mânca preparate casere sau preferința pentru alimente ultraprocesate, cum ar fi șnițelul cu cartofi prăjiți și dulciurile, nu reflectă neapărat o preferință gastronomică reală, ci o luptă de putere și o cerere de atenție. Paleta de manifestări este variată: unii copii refuză mâncarea gătită, alții mănâncă exclusiv un singur tip de aliment, iar mulți dezvoltă o pasiune pentru produsele ultraprocesate, ignorând fructele și legumele.
Potrivit expertei, pentru copil, orice idee contrară opiniei părinților este acceptabilă, deoarece opoziția devine obiectivul principal, iar alimentul este doar instrumentul acestei provocări. Nutriționista subliniază pericolul în care cad părinții: cedința față de manipulare sau insistența fermă de a forța masa. Ea explică faptul că insistența, certurile sau interzicerea unor alimente riscă să agraveze situația și să adâncească încăpățânarea copilului. „Dacă încerci să-ți convingi copilul că nu e bine ce face... ai pierdut! Nu faci altceva decât să-l adâncești și mai mult în încăpățânarea lui”, scrie Mihaela Bîlc.
„Când NU vrea mâncare, sigur vrea altceva... depinde de voi să aflați ce”, concluzionează nutriționista, recomandând părinților să nu insiste asupra mâncării, ci să descopere nevoile emoționale din spatele comportamentului prin răbdare și înțelepciune.
Medicul nutriționist Mihaela Bîlc atrage atenția părinților că refuzul copilului de a mânca preparate casare, preferința pentru șnițel cu cartofi prăjiți sau dulcețurile nu reflectă neapărat o preferință gastronomică reală, ci o luptă de putere și o cerere de atenție.
Potrivit expertei, paleta de manifestări a copiilor și adolescenților este variată: unii refuză mâncarea gătită, alții mănâncă exclusiv un singur tip de aliment, iar mulți dezvoltă o pasiune pentru produsele ultraprocesate, ignorând fructele și legumele. Pentru Bîlc, orice idee contrară opiniei părinților este acceptabilă pentru copil, deoarece opoziția devine obiectivul principal, iar alimentul este doar instrumentul acestei provocări.
Nutriționista subliniază pericolul în care cad părinții: cedința față de manipulare sau insistența fermă de a forța masa. Ea explică faptul că insistența, certurile sau interzicerea unor alimente riscă să agraveze situația și să adâncească încăpățânarea copilului. „Dacă încerci să-ți convingi copilul că nu e bine ce face... ai pierdut! Nu faci altceva decât să-l adâncești și mai mult în încăpățânarea lui”, scrie Mihaela Bîlc.
În spatele acestui comportament alimentar se ascund nevoi emoționale profunde. Copilul poate simți singurătate, poate avea nevoie de prezență sau încearcă să-și testeze limitele și reacțiile adultului. Mâncarea devine, în acest context, o unealtă prin care copilul traversează un proces de cunoaștere și afirmare de sine.
Soluția recomandată de Mihaela Bîlc nu este nici ignorarea totală, nici forțarea, ci răbdarea și înțelepciunea pentru a descifra suferința sau nevoia reală din spatele îndărătniciei. Ea sugerează că în multe situații, a ignora momentul și a aștepta ca valul să treacă este eficient, dar esențială este alăturireautentică a părintelui. „Când NU vrea mâncare, sigur vrea altceva... depinde de voi să aflați ce”, concluzionează nutriționista.