Cercetătorii de la Universitatea Stanford au identificat tipare distincte ale activității cerebrale care pot anticipa boala Alzheimer cu până la 12 ani înainte de apariția primelor probleme de memorie. Studiul, publicat pe 4 noiembrie în revista Science Advances, prezintă un sistem de evaluare numit ARC (Alzheimer’s Resilience-Vulnerability Connectome), care diferențiază persoanele cu rezistență cognitivă excepțională de cele cu Alzheimer cu o precizie de aproximativ 85%.
Echipa de cercetare a analizat imagini obținute prin rezonanță magnetică funcțională (RMN funcțional) de la 180 de persoane de peste 75 de ani, cunoscute drept „super-vârstnici” (SuperAgers), având capacități de memorie comparabile cu ale adulților de 45 de ani. Rezultatele au fost comparate cu cele ale a 110 persoane de aceeași vârstă, diagnosticate cu Alzheimer. Analiza a scos în evidență diferențe în comunicarea și funcționarea rețelelor cerebrale, pe baza cărora a fost creat scorul ARC pentru a identifica tiparele asociate cu rezistența sau vulnerabilitatea la declin.
Pentru a valida capacitatea de predicție, cercetătorii au analizat datele a peste 1.300 de adulți sănătoși, cu vârste între 55 și 70 de ani, împărțiți în două grupuri independente de 818 și, respectiv, 497 de persoane. La începutul studiului, participanții nu prezentau diferențe evidente în performanțele cognitive. Totuși, tiparele activității cerebrale au oferit indicii despre evoluția ulterioară. Pe parcursul perioadelor de monitorizare, care au durat până la 12 ani, persoanele cu tipare cerebrale asemănătoare celor de la pacienții cu Alzheimer au avut un declin cognitiv mai rapid și un risc mai mare de apariție a plăcilor de beta-amiloid sau de diagnostic ulterior.
Kanhao (Alex) Zhao, cercetător postdoctoral la Stanford și autor principal al studiului, a explicat: „Am folosit scorul ARC pentru a estima cât de probabil este ca un pacient să evolueze către o tulburare cognitivă ușoară sau către boala Alzheimer”. Yu Zhang, profesor asistent de psihiatrie și științe comportamentale la Stanford Medicine, a adăugat: „Modelul nostru are o capacitate de predicție comparabilă sau chiar mai bună și poate face acest lucru într-un stadiu mai timpuriu. Dacă asociem scorul nostru cu biomarkerii existenți, rezultatele devin și mai bune”.
În prezent, cercetarea Alzheimer se concentrează pe markeri biologici precum beta-amiloidul și proteina tau, care devin vizibili în stadii relativ tardive ale bolii. Scorul ARC analizează activitatea creierului și ar putea oferi indicii mai devreme, fiind în plus legat și de vârsta biologică a creierului, un indicator care estimează îmbătrânirea neurală pe baza RMN-ului funcțional.
Scorul ARC nu reprezintă un test de diagnostic și nu poate stabili cu certitudine dacă o persoană va dezvolta boala, deoarece activitatea cerebrală se poate modifica și din cauza altor factori. Totuși, cercetătorii speră să utilizeze aceste date pentru a studia intervenții precum antrenamentul cognitiv și stimularea magnetică transcraniană, care ar putea modifica tiparele asociate riscului. Echipa pregătește un studiu clinic pentru a verifica dacă antrenamentul cognitiv poate modifica scorul ARC, considerând esențială intervenția în stadiu timpuriu, înainte de apariția simptomelor.