Nikola Karabatic, triplu campion olimpic și de patru ori campion mondial și european, a reluat activitatea în domeniul sportului, după ce s-a retras din activitatea competițională în vara anului 2024, la finalul Jocurilor Olimpice de la Paris. Fostul internațional francez a participat marți la evenimentul „Demain Le Sport”, unde a explicat că, la începutul retragerii, își dorea doar să încetinească ritmul vieții și să se bucurе de ea, fără a avea un obiectiv sportiv clar în minte.
„La început, ceea ce îmi doream era să nu fac absolut nimic... Nu mă gândeam deloc la ce urma după retragere. Când m-am oprit, mă gândeam doar să mă bucur de viață și să trăiesc într-un ritm mai lent. Voiam doar să încetinesc ritmul”, a declarat Karabatic.
Dorința de a se odihni a fost înlocuită rapid de numeroase solicitări pentru proiecte media, de afaceri și caritabile, forțându-l pe fostul handbalist să învețe să refuze angajamentele.
„A trebuit să învăț să spun nu. Nu mai aveam scuza unui sportiv profesionist, cu antrenamente și meciuri”, a explicat fostul inter.
Karabatic este activ în mai multe inițiative antreprenoriale: alături de fostul rugbist Benjamin Kayser participă la fondul de investiții Teampact, iar împreună cu fratele său, Luka, a lansat un fond caritabil și o sală de padel.
Retragerea i-a permis să renunțe la obsesia de a fi permanent cel mai bun, un obiectiv care i-a marcat cariera și care genera o presiune enormă.
O accidentare gravă la genunchi, suferită înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo 2021, alături de epuizare, l-au determinat să descopere meditația și să adopte o perspectivă diferită asupra sportului, acceptând jocul pentru plăcere, nu doar pentru victorie.
„Timp de peste 24 de ani, am fost concentrat pe un singur lucru: să devin cel mai bun handbalist din lume... Acum, în proiectele mele, nu mai am acest obiectiv. Vreau doar să fac lucruri în care mă regăsesc și să fiu cât mai autentic”, a mărturisit francezul.
În privința relației cu fiul său, Alek, Karabatic a relatat un moment dificil în care copilul l-a întrebat dacă va fi vreodată la fel de bun ca tatăl său, un moment pe care îl consideră capabil să motiveze sau să descurajeze un copil.
Fostul campion îi transmite fiului său că important este să aibă vise și ambiție, având capacitatea de a ajunge acolo dacă se antrenează și se bucură de ceea ce face.
Karabatic admite că își teme viitorul fiului său, temându-se că, dacă va alege același drum, va fi judecat permanent în comparație cu el.
Nikola Karabatic și-a exprimat dorința de a preia, într-o zi, funcția de selecționer al echipei naționale de handbal a Franței, deși nu intenționează să înceapă curând această carieră.
„Cred că, undeva în interiorul meu, există dorința ca într-o zi să devin selecționerul echipei naționale a Franței”, a afirmat fostul handbalist.
Acest pas ar fi motivat de dorința de a vedea lucrurile „din cealaltă parte” și de a transmite experiența acumultată, cu condiția ca decizia să fie luată din motive pure, pentru binele jucătorilor, nu pentru el însuși.
Karabatic este conștient că rolul de antrenor sau selecționer implică mult mai multă presiune, mai puțin timp liber și o încărcătură mentală mai mare decât cea a sportivului.