Într-o dimineață, ajutoasa de curățenie de la casa mea s-a întors acasă simțindu-se foarte neliniștită. La spital, medicul i-a comunicat că tocmai a supraviețuit unui atac de inimă masiv. Fiind diabetică și aflată deja sub tratament medicamentos intens, mai multe probleme de sănătate îi împiedica procedurile medicale ulterioare. Medicii nu erau siguri dacă ea ar putea supraviețui unui alt atac și își va relua viața normală, având în vedere că mai avea încă o arteră blocată. În final, medicii au putut prescrie doar medicamente orale, ea lucrându-și vindecarea prin rugăciuni. Voința de a trăi a menținut-o puternică. Patru veri mai târziu, această femeie bătrână, odinioară slabă, muncește acum cu normă întreagă într-un spital guvernamental.
Bhagavad Gita ne reamintește că: 'Puterile noastre cele mai mari nu sunt cele pe care le avem asupra celorlalți, ci puterea pe care o avem asupra noastră însuși... Fă-ți treburile cu sinceritate și bunăvoință.'
Postată într-o stație dintr-o zonă îndepărtată, cu doar câteva ofițeri și familiile lor, stația noastră seamăna cu o familie extinsă. Fiecare ocazie bună era o sărbătorire pentru toți, iar fiecare nefericire era simțită și împărtășită de toată lumea. într-o seară, după ce am primit vestea despre un accident de avion care implica soțul unei doctorițe, templul stației s-a inundat imediat de oameni. Știrea s-a răspândit rapid, iar oamenii din zonele învecinate s-au alăturat rugăciunilor.
Rugăciunile de la templu au continuat târziu în noapte. Doctorița, o tânără ofițer, devenise o prietenă de familie pentru toată lumea. Să.simplețea ei și un zâmbet afectuos o puneau imediat la rândul pacienților. Rugăciunile pentru viața piloților au continuat până dimineață. Spre prânz, a sosit vestea mult așteptată despre piloți, care au reușit să iasă pe picioare cu foarte puține leziuni, în timp ce aeronava fusese distrusă ireparabil. Să numim aceasta puterea rugăciunii sau karmei bune; a fost o scăpare minunată.
Bhagavad Gita enunță: 'Nu pierde niciodată speranța uitându-te la prezentul tău. Chiar tu nu poți imagina ce se poate întâmpla mâine... Bucuria și durerea vin și pleacă... rămâi stabilă prin ambele, iar pacea va rămâne cu tine.'
Călătoria noastră zilnică nu este cu mult mai puțin decât un miracol; ar trebui să trăim în recunoștință, deoarece fiecare zi este un cadou. Fiecare situație fie ne învață o lecție, fie ne face mai puternici. Devinem ceea ce credem. Astfel cum a spus George Santayana: „Nu există leac pentru naștere și moarte. Salvează doar să bucuri de interval.”