Oamenii de știință care studiază Marea Pată de Deșeuri din Pacific au descoperit că anumite zone ale oceanului s-au luminosat în lungimile de undă albastre și verzi timp de douăzeci de ani. Datele satelitare sugerează că particulele minuscule de plastic ar putea fi responsabile pentru această schimbare subtilă de culoare, care apare deoarece particulele alterează modul în care lumina solară se împrăștie pe suprafața apei.
Știrea privind modificarea culorii apei din Oceanul Pacific de Nord nu este un eveniment legat de un context localizat într-o țară anume, ci reprezintă o descoperire științifică globală. Deoarece Marea Pată de Deșeuri se află în Oceanul Pacific de Nord, între Hawaii și coasta de vest a Statelor Unite, și nu există o jurisdicție teritorială directă asupra acestei ape internaționale, țara originii evenimentului (descoperirii) nu este specifică, ci vizând zona geografică menționată.
Marea Pată de Deșeuri din Pacific este situată în interiorul unui sistem lent de circulație circulară numit vârtije, care adună plastic dintr-o zonă vastă. Deși numele sugerează o insulă de gunoi, marea majoritate a deșeurilor sunt particule mici dispersate subțire. Fragmente de microplastice reprezintă aproximativ 94% din numărul de bucăți plutitoare, dar doar 8% din greutatea totală.
Oamenii de știință de la Universitatea din Bergen, Norvegia,printre care Shea Cheatham, Daniel Koestner și Børge Hamre, au început studiul prin analizarea modului în care microplasticele absorbeau și împrăștiau lumina. Au comparat aceste proprietăți cu cele ale materialelor naturale din apa mării, cum ar fi fitoplanctonul și mineralele. Modelele lor au indicat că efectul ar putea apărea la concentrații similare cu cele prezente în patul de gunoi.
Urmând această analiză, echipa a examinat înregistrările satelitare din perioada 2002-2022. Lângă patul de deșeuri, au constat o strălucire mică, dar statistic semnificativă, în lungimile de undă albastre și verzi. În timp, apa a capătat o nuanță de cian care se intensifica treptat, corespunzând modelului prezis de cercetători.
Shea Cheatham, specialist în optica oceanică de la Universitatea din Bergen, a declarat pentru ScienceAlert: „Am fost șocați, entuziasmați și ușor îngrijorați să vedem aceeași schimbare a culorii oceanului pe hartă după ce am analizat primul set de date satelitare al patului de deșeuri.” Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul Communications Earth & Environment.
Există multe factori care pot schimba aspectul oceanului. De exemplu, fitoplanctonul tinde să facă apa mai verde, iar substanțele organice dizolvate o pot închide la culoare. Praful mineral poate lumina marea, dar este mai comun în apele costiere. Măsurătorile de la o stație de cercetare apropiată au arătat că nivelurile de praf au rămas stabile în perioada studiată. Cercetătorii au constatat că unele schimbări naturale ar putea produce un semnal similar, dar aceste scenarii au fost rare în simulările lor, făcând microplasticele cea mai probabilă explicație.
Echipele de cercetare planifică acum măsurători optice ale probelor de apă prelevate direct din patul de deșeuri. „Pentru a răspunde complet întrebării dacă microplasticele însăși sunt cauza principală a acestei schimbări a culorii oceanului, va trebui să mergem la patul de deșeuri pentru a face măsurători optice ale probelor de apă și a cuantifica microplasticele prezente”, a afirmat Cheatham.
Deși curățarea gunoiului maritim rămâne o problemă separată și dificilă, deoarece fragmentele mici sunt greu de îndepărtat, prevenirea intrării microplasticelelor în apă rămâne singura soluție viabilă în prezent. Cercetătorii avertizează că microplasticele nu doar că schimbă culoa apei, dar sunt cel mai probabil să intre în baza lanțului trofic marin și să ajungă pe farfurii.