Peșteana, un sat din Hunedoara, se distinge prin juxtapunerea unei case țărănești din 1900 cu biserici medievale și o mlaștină legendara, habitatul plantei carnivore rare, „roua cerului”.
Atrația principală din Peșteana, în comuna Densuș, este o casă de lemn negru, cu gard similar și ferestre protejate de perdele brodate manual, păstrându-și aspectul autentic. Interiorul casei, amenajat de localnicul Anton Socaci, transformă spațiul într-un muzeu al vieții rustice: un pat, o sobă, o ladă de zestre și un război de țesut reproduc atmosfera vremurilor trecute, înconjurate de vase de gătit suspendate, piei de animale, lămpi, costume populare și utilaje agricole.
Prezentarea casei este condusă de un ghid care a învățat tehnici tradiționale de conservare, inclusiv lustruirea sobelor și protejarea lemnului cu ulei ars, metodă modernă înlocuitoare a petrolului lampant utilizat de străbuni. Soba din lemn, reconstruită din piese recuperate, constituie o operă de artă locală decorată cu scene de vânătoare, steagul roman, mitologia focului și simbolul pomului vieții cu ghindă.
Muzeul expune două costume tradiționale reprezentative, unul din Țara Hațegului și celălalt din Ținutul Pădurenilor, evidențiind apropierea stilistică cu portul din zona Sibiului și delimitarea istorică dintre cele două regiuni. Holul casei găzduiește colecții valoroase și în declin: abecedare bilingve (română-maghiară), bancnote și calendare interbelice, ilustrând contextul multicultural și educațional al familiei proprietare.
Accesul la muzeul din Peșteana este gratuit, atragând tot mai puține vizite, iar gazda oferă cadouri copiilor care ajung să viziteze expoziția. Peșteana mai atrage turiștii prin prezenta a două biserici vechi: una ortodoxă, ctitorită în secolele XIII-XIV din piatra Ulpia Traiana Sarmizegetusa, și una reformată, monument istoric din secolele XIV-XV, cu zidărie robustă și turn clopotniță cu cerdac de lemn.
Prezența acestor lăcașe de cult atestă organizarea socială a transilvănenilor medievali, sub conducerea cnejilor locali, care finanțau construcția bisericilor și angajau preoți. Istoria religioasă regională este marcată și de prezența episcopilor ortodocși români, precum preotul Ioan din Peșteana, trimis în Țara Românească în 1553 pentru a fi hirotonit arhiereu.
Rezervația botanică „Mlaștina de la Peșteana”, cunoscută local drept „Lacul fără fund” pentru legenda dispariției animalelor care se scăldau aici, adăpostește un ecosistem unic. În rezervația de doi hectare crește „roua cerului”, o plantă carnivoră endemica cu frunze circuliare roșiatice și perișori care secretă o substanță albă și lipicioasă, captând insectele în perioada iunie-august.
Comuna Densuș este leagănul familiei Densușianu, care a dat Academiei Române trei membri. Deși nu există o casă-muzeu dedicată, istoricul Nicolae Densușianu este onorat prin bustul său situat în apropierea bisericii. Beniamin Densușianu (1829-1915), preot pe Valea Streiului și fiu al lui Vizantie Pop, și-a schimbat numele din Pop în Densușianu la Blaj pentru a se diferenția de colegi, participând activ la revoluția pașoptistă din 1848.