Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Metropolitană din Osaka, Japonia, publicat în Journal of Asian Architecture and Building Engineering, a analizat efectele deținerii unui câine asupra sănătății fizice și mentale a persoanelor în vârstă, evidențiind rolul crucial al mediului înconjurător și al routinei de plimbare. Studiul de la Universitatea Metropolitană din Osaka a investigat legătura dintre deținerea câinelui, activitatea fizică, sănătatea mintală și singurătate, concluzionând că frecvența plimbărilor și calitatea mediului urban sunt factori decisive. Dizainul transversal al cercetării limitează capacitatea de a stabili cauzalitate directă, analizând doar stadiul participantilor la un moment dat. Cercetarea citează lucrarea Daisuke Matsushita și colab., „Place-dependent effects of dog ownership on physical activity, mental well-being, and loneliness among older adults in a high-density Japanese city”, publicată în Journal of Asian Architecture and Building Engineering (2026), DOI: 10.1080/13467581.2026.2721947. Sursa: DCMedical › Doza de sănătate
Cercetarea, care a inclus 1.000 de adulți de peste 60 de ani din Osaka, a demonstrat că avantajele activității fizice provin nu din simpla posesie a unui animal, ci din plimbarea acestuia. Proprietarii care își plimbau regulat câinii respectau mai bine recomandările de activitate fizică, spre deosebire de cei care dețineau animale fără a le scoate la plimbare. Plimbarea câinelui servește drept motivație pentru mișcare, transformând responsabilitatea față de animal într-un factor de menținere a unui stil de viață activ chiar și în zonele mai puțin prietenoase pietonilor. Eșantionul de 1.000 de respondenți a fost recrutat exclusiv din raionul Osaka, Japonia. Cercetarea s-a desfășurat în rândul adulților de cel puțin 60 de ani, localizați în orașul Osaka, Japonia. Analiza a luat în considerare densitatea intersecțiilor, procentul de spații verzi și densitatea populației ca variabile care moderează efectele deținerii animalelor. Conform datelor, titlularii de câini care practicau plimbările regulate se aliniau mai apropiat de standardele Națiunilor Unite privind activitatea fizică comparativ cu non-posesori. Interacțiunea dintre tipologia de locuire și comportamentul motor a fost un punct focal al analizei climatice și urbanistice.
Locația și structura cartierului au jucat un rol determinant: în zonele cu densitate redusă a intersecțiilor, unde mersul pe jos este mai dificil, plimbarea câinelor a ajutat la menținerea activității fizice, compensând parțial dezavantajele mediului urban neprielic. Conversely, persoanele fără câini au fost mai active doar în cartierele bine conectate. Beneficiile deținției unui câine variază în funcție de mediul de trai; nu este suficient să deții un animal, ci este esențial ca acesta să fie integrat în rutina zilnică prin activitate fizică comună. Simpla prezență a unui câine la domiciliu nu constituie un factor de protecție; avantajele apar doar când animalul este scos la plimbare. În cartierele cu infrastructură pietonală deficitară (puține intersecții), plimbarea cu câinele a fost asociată cu menținerea nivelului de activitate fizică. Pentru persoanele în vârstă, câinele oferă mai mult decât companie; plimbările zilnice devin o modalitate vitală de a rămâne activi, indiferent de confortul cartierului. Densitatea intersecțiilor este folosită ca proxy pentru facilitatea deplasării pe jos; o rețea urbană densă favorizează mobilitatea pietonală. Premisa studiului a fost invalidată în favoarea comportamentului activ: diferențele statistice semnificative au fost atribuite mersului pe jos, nu statutului de posesor de animale. Rezultatul principal constă în desprinderea cauzalității: beneficiul activității fizice este condiționat de implementarea unui program de plimbare reglementat. Subgrupul posesorilor de animale pasivi nu a prezentat niciun avantaj comparabil în ceea ce privește indicatorii de sănătate fizică. Comparatia intergrupală a subliniat importanța activității fizice concrete (mersul pe jos) în detrimentul statutului pasiv de deținător. Câinele funcționează ca un catalizator pentru ieșirea din casă, dar efectul pozitiv se materializează exclusiv prin efortul fizic solicitat de plimbare. Variabilitatea geografică a influențat semnificativ nivelurile de activitate, subliniind interdependența dintre spațiul public și comportamentul individual. Lipsa animalului de companie nu a înlesnit activitatea fizică decât în medii urbane favorabile, iar în zonele restrictive aceștia au fost mai puțin mobili. Proprietarii de câini au menținut activitatea fizică constantă chiar și în zonele cu infrastructură pietonală ineficientă. Plimbarea animalelor acționează ca un factor compensatoriu, neutralizând parțial impactul negativ al mediului urban neprielic. Responsabilitatea asociată îngrijirii animalelor generează discipline care sprijină menținerea rutinelor de exerciții fizice, indiferent de contextul ambiental. Contextul rezidențial trebuie considerat în evaluarea impactului animalului asupra seniorilor, evitând generalizările. Relația triadică dintre spațiul urban, comportamentul motor și sănătatea psihofizică se dovedește a fi mai nuanțată decât sugerează modelele simpliste. Infrastructura pietonală eficientă stimulează mișcarea, iar câinele adaugă o componentă motivațională esențială pentru zonele deficitare.
Studiul a identificat și beneficii psihosociale, constatarea că persoanele în vârstă, singure și care dețineau câini, raportau un nivel mai scăzut de singurătate comparativ cu cei fără animale. Totuși, efectele asupra stării generale de bine mintal nu au fost uniforme, sugerând că impactul deținerii unui animal este complex și dependent de contextul sociodemografic și urban. Persoanele de peste 60 de ani care dețineau câini și îi plimbau regulat aveau o probabilitate mai mare de a respecta directivele privind exercițiile fizice. Singurătatea a fost semnalată ca fiind mai scăzută la seniorii care locuiau singuri și dețineau un câine. Monitorizarea a vizat trei indicatori principali ai îmbătrânirii sănătoase: nivelul de activitate fizică, bunăstarea mentală și sentimentul de izolare. Compoziția gospodăriei a fost inclusă în analiza statistică pentru a identifica diferențe între cei care trăiau singuri și cei care nu. Impactul psihosocial al companiei canine variază în funcție de statutul locativ al seniorilor. Investigația a extins analiza dincolo de fiziologie, includând dimensiuni emoționale și sociale ale îmbătrânirii. Persoanele în vârstă singure care conviețuiau cu un câine au înregistrat scoruri mai mici la indicatorii de singurătate, comparativ cu cele fără animale. Combaterea izolării sociale reprezintă o prioritate în geriatrie, iar prezența animalului oferă un suport în acest sens. Dincolo de singurătate, nu s-au identificat îmbunătățiri globale ale sănătății mintale sau asocieri constante între caracteristicile mediului și bunăstare. Asocierile pozitive ale densității intersecțiilor cu starea de bine s-au manifestat exclusiv în rândul celor fără animale. Implicațiile studiului privesc strategii integrate de sănătate publică și planificare urbană pentru populația în vârstă. Suportul emoțional oferit de animale nu anulează automat singuratea sau nu garantează îmbunătățirea sănătății mintale, dar rămâne valoros pentru cei singuri. Recomandările vizând îmbătrânirea activă sugerează integrarea elementelor verzi și pietonale în urbanism, alături de facilitățile pentru posesorii de animale.