Viața lui Alexandru Urian, căpitanul și liberoul echipei Explorări Baia Mare din Divizia A1, depășește cadrul riguros al sportului de performanță. Într-un mediu dominat de rutina salilor de forță și a meciurilor, volebalistul caută echilibru prin activități diverse, definindu-se nu doar prin intensitatea jocului, ci și prin diversitatea pasiunilor sale.
În această sezonă, Urian împarte terenul de joc cu fratele său, Claudiu, care evoluează pe postul de ridicător, transformând fiecare etapă din campionat într-o experiență familială și emoționantă. Pe lângă performanța sportivă, athlete-ul și-a creat o reputație prin atitudinea sa combativă, adesea terminând declarațiile post-match răgușit, ca dovadă a implicării totale: „Dacă este un meci reușit, atunci este și răgușeală”, afirmă el.
În afara competițiilor, drumețiile montane reprezintă principalul său mod de decomprimare. Deși programul încărcat i-a amânat expedițiile majore, până acum cel mai înalt vârf atins de acesta este Vârful Țibleș (1.840 m). Alex își descrie abilitățile de supraviețuire cu umor și mândrie, menționând capacitatea sa de a face față provocărilor naturii: „Pot să vă spun că pot să fac orice cu un topor și cu o macetă. Mi-ar plăcea să am cabana mea și să mă relaxez acolo oricând vreau”. Experiențele în natură includ și întâlniri neprevăzute, cum ar fi o interacțiune pașnică cu un urs sau furtul ouălor de către o vulpe în timpul unei tabere.
Pe plan social, Alexandru Urian este cunoscut pentru pasiunea sa față de dans, moștenită genetic, deoarece părinții săi s-au cunoscut într-un ansamblu folcloric. Glumește că a făcut primii pași direct din burtă, marcând dansul ca o a doua natură. Pentru el, ringul de dans generează mai puține emoții decât meciurile decisive. De asemenea, este un păstrător al tradițiilor, purtând cu mândrie costume populare moștenite de la bunicul său la sărbători.
Traseul carierei lui Alexandru nu a avut mereu direcția sportului. În copilărie, a visat la o carieră artistică sau de dans, iar ulterior a avut o inclinație puternică pentru medicina veterinară, din dragoste pentru animale. Totuși, empatia excesivă l-a făcut să renunțe la această idee, temându-se să nu suporte suferința animalelor tratate. Alegerea finală, voleiul, l-a afirmat ca unul dintre cei mai devotați liberi din campionatul intern românesc, iar obiectivul său viitor este să privească creasta Everestului din tabăra de bază din Nepal.