Prețurile aurului au intrat în scădere accentuată după recordul istoric atins pe 28 ianuarie 2026, când metalul a atins 5.589,38 dolari pe uncie, potrivit raportărilor din noiembrie 2026. În datele de miercuri, aurul a coborât sub 3.800 de dolari pentru prima dată de la septembrie 2025, circa o treime sub maxim.
Suki Cooper, șef global de cercetare a materiilor prime la Standard Chartered, explică evoluția prin schimbarea rolului aurului. După o cerere fizică puternică începând cu 2022 și intrarea investitorilor în ETF-uri – cu creșterea de circa 800 de tone în 2025 și active globale de peste 559 miliarde dolari – contextul s-a răsturnat. Dolarul mai slab, randamente mai mici și îngrijorările legate de datorie susținuseră anterior prețurile.
Tensiunile din Orientul Mijlociu au transformat aurul din activ de refugiu în sursă de lichiditate, iar ulterior piețele au început să preţuiască o politică monetară mai strictă. Membrii Rezervei Federale, inclusiv guvernatorul Christopher Waller, au sugerat necesitatea unor creșteri ale ratelor, cu discuții despre o majorare de 50 de puncte de bază pentru a tempera inflația.
Randamentele reale în creștere și aprecierea dolarului au majorat costul de oportunitate al deținerii unui activ fără randament. Consilierul financiar Evan Mills arată că fondurile de piață monetară oferă acum 4–5%, iar acțiunile și obligațiunile au devenit mai atractive, ceea ce a redus interesul pentru aur.
Pe plan global, băncile centrale continuă achizițiile, cu cel mai mare total lunar în septembrie, deși cumpărăturile cumulate sunt cu 7% mai mici decât în aceeași perioadă a anului precedent, potrivit World Gold Council.
Analizatorii avertizează asupra riscului de noi minime. Marc Chandler de la Bannockburn Capital Markets estimează o zonă de 3.500–3.600 dolari, în timp ce media mobilă pe 10 ani se situează în jurul a 2.127 dolari și cea pe 20 de ani la circa 1.666 dolari, subliniind că prețurile actuale rămân ridicate istoric.
Perspectiva pe termen lung rămâne divizată. Unii experți consideră că fundamentale precum cererea băncilor centrale și ETF-urile susțin o revenire în 2027 odată cu normalizarea prețurilor petrolului și stabilizarea ratelor, în timp ce alții recomandă prudență pe termen scurt, dat fiind efectul randamentelor reale și al dolarului.