Prima ediție a concursului Eurovision Asia va avea loc sâmbătă la Bangkok, Thailanda, aducând în regiune energia specifică competitiei europene. Evenimentul, descris de organizatori ca o „fereastră deschisă” către muzica, cultura și oamenii din Asia, reunește 11 țări care se vor confrunta pentru titlu.
Printre națiunile care participă la această premieră se numără Laos, Mongolia, Filipine, Vietnam, Bangladesh, Nepal, Cambodgia și Coreea de Sud. Pe de altă parte, marile piețe muzicale India, China și Japona nu sunt implicate în această primă apariție. Emisiunea este organizată de posturi comerciale, spre deosebire de formatul european original.
Reprezentanții țrilor includ deja artiști consacrați sau figuri emergente în scenele lor locale. Vietnameza Toc Tien este considerată favorita la victorie cu o piesă pop-dance, în timp ce Coreea de Sud este reprezentată de cântărețul K-pop Junhee. Bangladesh trimite trupa Beatmosphere, formată exclusiv din bărbați și specializată în a cappella și beatbox, iar Nepalul este susținut de Pratik Himal Rai.
Procesul de selecție a finalistilor s-a desfășurat prin concursuri naționale organizate în fiecare țară participantă. Producătorul executiv Assaf Blecher a evidențiat că cei trei ani de pregătiri au stârnit un interes semnificativ al publicului, despite fiind o competiție nouă în Asia. Formatul include voturi din partea juriului și a telespectatorilor, fiecare cu pondere de 50%, interzicându-se votul propriei națiuni.
Eurovision Asia evoluează într-un context tensionat pentru franciza globală, care a înregistrat o scădere de 35 de milioane de telespectatori la ediția europeană din anul precedent, ca urmare a boicotului unor țări provocat de participarea Israelului. Deși concursul european, lansat în 1956 (deși sursa menționează istoria de 70 de ani și lansarea în 1965, menționăm contextul dat), a devenit un fenomen cultural datorită coregrafiilor extravagante și esteticii kitsch, expertul în Eurovision, Dean Vuletic, observă că varianta asiatică se concentrează preponderent pe melodii de dragoste.
Potrivit lui Vuletic, emisiunii îi lipsește „o anumită provocare sau un mesaj puternic care să găsească ecou în rândul publicului internațional”, elemente considerate esențiale pentru distincția Eurovisionului european față de alte concursuri musicale. Totuși, ediția asiatică promite dinamici politice interesante, cum ar fi tensiunile posibile între voturile Cambodgiei și Thailandei, care au avut conflicte de frontieră recente.