Într-un articol de opinie, autorul reflectează asupra conceptului de „toleranță”, argumentând că acesta nu este suficient atunci când vine vorba de relația cu oamenii și minoritățile. Autorul consideră că toleranța implică ideea de a suporta ceva deranjant din bunăvoință, în timp ce un om sau o minoritate nu ar trebui să depindă de bunavoința majorității pentru a exista sau a fi acceptați Cotidianul.
Textul avertizează asupra riscului de a reduce identitatea unei persoane la o singură categorie (cum ar fi orientarea sexuală, etnia, religia sau o dizabilitate), proces pe care Erving Goffman l-a definit drept stigmatizare. Această abordare transformă individul în „material didactic” sau reprezentant al unei categorii, eclipsând trăsăturile sale personale Cotidianul.
Apelând la etica lui Emanuel Levinas, autorul susține că ființa umană din fața noastră este întotdeauna mai complexă decât categoria în care este plasată. Diferența dintre toleranță și incluziune constă în faptul că incluziunea nu obligă persoana din minoritate să își justifice prezența, să fie mai discretă sau să aștepte înțelegerea majorității pentru a beneficia de drepturile sale Cotidianul.
Concluzia articolului subliniază că respectul nu necesită înțelegerea deplină a alegerilor sau credințelor celuilalt, ci renunțarea la perspectiva în care majoritatea se consideră „gazda”, iar minoritățile sunt văzute ca „musafirii” Cotidianul.