Urarea „poftă bună”, comună în mesele familiale, între prieteni sau la restaurante, este considerată de unii specialiști în etichetă o încălcare a bunelor maniere, fiind evitată în anumite medii sociale. Deși rămâne o formulă obișnuită de politețe, regulile variază în funcție de cultură și s-au evoluat în timp.
În cultura europeană, expresia este folosită frecvent pentru a marca începutul mesei. Totuși, în mediile oficiale sau unde se respectă convențiile clasice de politețe, unele reguli tradiționale recomandă evitarea ei. De exemplu, în ceea ce privește formula franceză „bon appétit”, publicația Savoir-Vivre menționează că obiecția tradițională rezidă în faptul că urarea face referire la nevoile fiziologice, în timp ce masa ar trebui asociată cu plăcerea de a socializa. Alte interpretări din manualele de bune maniere franceze din secolul al XIX-lea sugerau că urarea ar putea implica faptul că invitatul are nevoie de un apetit sporit pentru a consuma preparatele gazdei. Cu toate acestea, Savoir-Vivre recomandă utilizarea formulei în afara mediilor unde aceasta este explicit evitată, subliniind că este mai nepoliticos să corectezi un invitat decât să folosești expresia.
În România, recomandările se referă mai mult la context decât la interzicerea formulei. Aurelia Marinescu, autoarea volumului „Codul bunelor maniere astăzi”, precizează că urarea este nepotrivită la mesele cu mulți participanți, deoarece repetarea ei ar putea crea zgomot și dezordine. Conform acestei surse, începerea mesei trebuie să fie semnalizată de gazdă, care se servește, de regulă, ultima.
Din punct de vedere lingvistic, substantivul „poftă” are origine slavă (înrudită cu „pohtă”), cu sensul de dorință și apetit. Expresia este atestată în dicționarul lui August Scriban din 1939 și în Dicționarul explicativ al limbii române. Similar, termenul francez „appétit” provine din latinescul „appetitus”, iar formula „bon appétit” era utilizată încă din secolul al XVII-lea, fiind inclusă și în dicționarul Academiei Franceze din 1835.
Referitor la conversația în timpul mesei, codurile moderne nu interzic dialogul, ci recomandă evitarea vorbitului cu gura plină sau a subiectelor conflictuale. Un studiu din 2021 publicat în „International Journal of Environmental Research and Public Health” arată că diverse societăți au impus în trecut restricții asupra vorbirii la masă, menționând exemplul Suediei, unde exista tradiția de a îndemna oamenii să tacă pentru a mânca. În contrast, Harvard Graduate School of Education subliniază că discuțiile în familie sunt esențiale pentru dezvoltarea vocabularului și a capacității de exprimare a copiilor.
Alte norme de etichetă includ așteptarea semnalului gazdei pentru a începe masa și menținerea unei posturi corecte — spatele drept, fără a incomoda vecinii cu coatele. Sunt considerate nepoliticoase zgomotele în timpul consumului de alimente, gesturile ample cu tacâmurile sau îngrijirea igienei dentare în prezența altora. În context profesional, Universitatea Nebraska–Lincoln recomandă setarea dispozitivelor electronice pe modul silențios pentru a acorda atenție interlocutorilor. De asemenea, se recomandă evitarea temelor politice, religioase sau financiare la mesele formale, iar invitații sunt sfătuiți să nu se ridice de la masă imediat după ce au terminat de mâncat, fără a ține cont de gazdă și de ceilalți.