Rusia testează lansarea rachetelor de croazieră de pe platforme aeriene. Dronele și elicopterele ar putea extinde considerabil raza de atac a armatei ruse

Ministerul Rus al Apărării a publicat imagini cu o dronă de atac Orion modificată și cu elicoptere Mi-8AMTSh-VN și Mi-28NM, echipate cu rachete de croazieră compacte și drone cu propulsie cu reacție. Aceste noi configurații ar permite forțelor ruse să lovească ținte aflate la sute de kilometri distanță, reducând expunerea aeronavelor la sistemele antiaeriene ucrainene. Publicațiile militare au prezentat înregistrări video și imagini cu aeronave rusești echipate cu rachete de croazieră de dimensiuni reduse și drone cu propulsie cu reacție, concepute pentru atacuri la distanță mare. Întreprinderile ruse dezvoltă alternative mai ieftine la rachetele de croazieră lansate de pe aeronavele de luptă convenționale, o soluție care ar reduce riscurile pentru piloți în apropierea liniilor de apărare antiaeriană. Platformele vizate de aceste integrări includ drona Orion, elicopterul de transport și atac Mi-8AMTSh-VN și elicopterul de atac Mi-28NM. În luna iulie, pe canalele de Telegram și MAX ale propagandistului rus Vladimir Soloviov a fost publicată o înregistrare video care prezenta o dronă Orion, cunoscută și sub denumirea de Inohodeț, echipată cu o rachetă de croazieră S8000 Banderol. Imaginile au fost preluate ulterior de postul vesti și de alte publicații rusești. Arma montată sub fuselaj era însă estompată intenționat, iar înregistrarea nu surprindea momentul lansării. Comentariile care însoțeau materialul sugerau că drona ar putea fi transformată într-o platformă specializată pentru lansarea rachetelor. Publicația ucraineană UNN, citând o analiză a Defense Express, a atras atenția asupra unor modificări importante ale aeronavei. Printre acestea se numără îndepărtarea sistemului optoelectronic montat în mod obișnuit în partea frontală a dronei. Potrivit analizei, acesta ar fi putut fi înlocuit cu un ansamblu destinat ghidării, comunicațiilor și controlului de la distanță al lansării. Dacă informațiile se confirmă, utilizarea sistemelor de navigație prin satelit GPS sau GLONASS, combinată cu navigația inerțială și comunicațiile prin satelit, ar putea oferi armatei ruse o capacitate considerabilă de atac de la distanță. Racheta S8000 Banderol este descrisă în diferite surse drept o dronă de atac cu reacție, cu rază lungă de acțiune, sau o rachetă de croazieră compactă, lansată din aer. Sistemul a fost proiectat și fabricat de compania rusă JSC Kronstadt, aceeași companie care a dezvoltat drona Orion. Banderol este propulsată de un motor cu reacție chinezesc SW800Pro-A95. Potrivit datelor publicate, sistemul ar avea o rază de acțiune de până la 500 de kilometri și ar putea atinge o viteză maximă de aproximativ 620 km/h. Încărcătura explozivă este estimată la 115 kilograme. Drona Orion are o masă maximă la decolare de aproximativ 1.000 de kilograme și poate transporta o încărcătură utilă de până la 180 de kilograme. Viteza sa maximă este de aproximativ 200 km/h. O altă posibilă integrare a unor arme cu rază lungă de acțiune a fost observată la elicopterul rusesc Mi-8AMTSh-VN Sapsan. Pe 12 octombrie, canalul ucrainean de Telegram Vertical Team, specializat în analiza aeronavelor cu aripi rotative, a publicat imagini ale acestui elicopter de transport și luptă. Analiștii au remarcat modificări la sistemul de montare a armamentului. Configurația obișnuită, care includea șase piloni de tip BD3-57KrV, ar fi fost înlocuită cu patru puncte de acroșare mai moderne și mai aerodinamice. Potrivit evaluării publicației, modificările ar putea indica intenția de a echipa elicopterul cu rachete de croazieră compacte sau drone cu propulsie cu reacție, inclusiv sistemul Dan-T. Muniția de tip Dan-T, descrisă drept o dronă de atac cu rază lungă de acțiune și capacitate de survolare a zonei țintă, a fost prezentată public pentru prima dată în septembrie, potrivit publicației Forbes. Sistemul ar fi fost dezvoltat pornind de la drona-țintă Dan-M, utilizată pentru testarea sistemelor de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acțiune. Dan-T utilizează un motor turboreactor MD-120, proiectat în Rusia, și are caracteristici comparabile cu cele ale unor rachete de croazieră de mici dimensiuni. Potrivit informațiilor disponibile, muniția poate transporta un focos de aproximativ 130 de kilograme, are o rază de acțiune estimată la 450 de kilometri și poate atinge o viteză maximă de aproximativ 500 km/h. Mil Mi-8, cunoscut în clasificarea NATO sub numele de Hip, este un elicopter mediu, bimotor, cu turbine, introdus în serviciu în 1968. Conceput inițial pentru transportul trupelor și echipamentelor, aparatul a fost adaptat ulterior pentru numeroase misiuni: comandă aeriană, sprijin de foc, recunoaștere și, mai recent, combaterea dronelor. Atât Rusia, cât și Ucraina au utilizat diferite versiuni ale Mi-8 în roluri operaționale variate. Varianta Mi-8AMTSh-VN Sapsan a apărut pentru prima dată în 2017 și a fost concepută pentru sprijinirea forțelor speciale și a trupelor aeropurtate. Dezvoltarea sa a continuat în perioada 2019–2020, proiectanții integrând experiența acumulată în timpul operațiunilor militare rusești din Siria. Pe 6 noiembrie, Ministerul rus al Apărării a publicat imagini cu un elicopter de atac Mi-28NM Night Hunter care lansează o rachetă de croazieră. Nu a fost clarificat dacă muniția utilizată era S8000 Banderol sau drona de atac Dan-T. Cele două sisteme au un aspect exterior asemănător. Unii analiști consideră că ar putea fi vorba despre Dan-T, despre care se afirmă că a fost dezvoltată pornind de la drona-țintă Dan-M, dar care ar fi fost concepută inițial ca o variantă destinată exportului a sistemului Banderol. Mil Mi-28, cunoscut în clasificarea NATO drept Havoc, este un elicopter de atac greu, cu două locuri dispuse în tandem, proiectat inițial în perioada sovietică pentru misiuni antiblindaj. A intrat în serviciu în jurul anului 1982 și a trecut ulterior prin mai multe etape de modernizare. Varianta Mi-28N a fost introdusă în serviciu în 2006, iar ulterior a fost dezvoltată versiunea modernizată Mi-28NM, precum și derivatul destinat exportului, Mi-28NE, în jurul anului 2015. Integrarea unor arme cu rază lungă de acțiune, relativ ieftine, ar putea schimba semnificativ rolul operațional al elicopterului. În configurația sa convențională, Mi-28NM utilizează rachete antitanc ghidate, un tun automat de 30 mm și rachete nedirijate. Prin utilizarea munițiilor Banderol sau Dan-T, raza de acțiune ar putea crește de la aproximativ 15 kilometri la peste 400 de kilometri, potrivit unor estimări citate de publicațiile specializate. Această extindere ar permite elicopterelor să lovească ținte terestre aflate mult mai departe de linia frontului, reducând în același timp riscul de a fi interceptate de apărarea antiaeriană ucraineană. Importanța acestei schimbări trebuie analizată și în contextul pierderilor suferite de aviația rusă în războiul din Ucraina. Datele publicate de platforma independentă de analiză a informațiilor din surse deschise Oryx arată că peste 150 de elicoptere rusești, de toate tipurile, au fost pierdute în timpul conflictului. Dintre acestea, peste 20 ar fi fost elicoptere Mi-28. Aceste pierderi evidențiază vulnerabilitatea elicopterelor atunci când operează în raza de acțiune a sistemelor antiaeriene adverse. Prin lansarea unor muniții cu rază lungă de acțiune, elicopterele ar putea rămâne la distanțe mai mari de țintele vizate, reducând astfel expunerea la focul apărării antiaeriene. În același timp, eficiența acestor sisteme depinde de precizia loviturilor, capacitatea de identificare a țintelor și rezistența lor la contramăsurile electronice și antiaeriene. Un alt argument în favoarea acestor sisteme este costul de producție, considerabil mai mic decât cel al rachetelor de croazieră convenționale. Estimările citate de publicațiile specializate indică un preț de aproximativ 100.000 de dolari pentru o dronă Dan-T. Sistemul Banderol ar costa în jur de 150.000 de dolari, cu aproximativ 35% mai mult. Prin comparație, o rachetă de croazieră Kh-101 ar avea un preț estimat între 2 și 2,4 milioane de dolari. Diferența de cost este semnificativă și ar putea permite Rusiei să producă și să utilizeze un număr mai mare de muniții cu rază lungă de acțiune. Pentru Moscova, combinația dintre costurile relativ reduse, posibilitatea lansării de pe platforme aeriene diverse și capacitatea de a lovi ținte aflate la sute de kilometri distanță ar putea reprezenta un avantaj operațional important. Dacă integrarea acestor sisteme va fi confirmată și va putea fi realizată la scară largă, armata rusă ar putea obține o capacitate suplimentară de atac de la distanță, fără să depindă în aceeași măsură de avioanele de luptă și de rachetele de croazieră convenționale.