Suscitarea publicului european față de perspectiva aderării Ucrainei la Uniunea Europeană a scăzut semnificativ, ajungând la un nivel de scepticism care reflectă atât evoluția războiului, cât și temerile economice interne. Potrivit unui sondaj publicat în octombrie de Fundația Bertelsmann, doar 47% dintre rezidenții UE cred că Ucraina ar trebui să adere în următorii ani, o scădere drastică față de 69% înregistrată în martie 2022. Această tendință este vizibilă în marile state membre: în Franța și Polonia, 57% dintre respondenți se opun aderării, iar în Germania ponderea celor sceptici atinge 59%.
Diplomații și oficialii din statele membre UE, care au discutat cu Reuters sub rezerva anonimatului, exprimă prudență majoră. Ei indică obstacole formidabile pe care Kievul și Bruxelles-ul trebuie să le depășească, subliniind că mulți politicieni nu se așteaptă ca procesul de integrare să se finalizeze într-o perioadă scurtă, chiar și în decursul următorului deceniu. Gerald Knaus, președintele think-tank-ului European Stability Initiative, avertizează că orice mesaj ambiguu privind seriozitatea UE ar putea avea un efect demoralizator asupra Ucrainei, deși subliniază realitatea complexă a barierelor.
Procesul de aderare necesită ani de negociere și reforme legislative pentru ca o țară candidată să îndeplinească standardele politice, democratice și economice ale blocului. Kievul face față unor provocări extra, inclusiv incertitudinea privind rezultatul războiului în curs, istoricul corupției profund înrădăcinate și dimensiunea demografică a Ucrainei (aproximativ 40 de milioane de locuitori înainte de război), care complică integrarea. Heorhii Tykhyi, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe ucrainean, recunoaște scepticismul natural, dar argumentează că aducerea Ucrainei în UE este benefică pentru bloc, evidențiind capacitatea militară testată în luptă a armatei ucrainene.
Obstacolele politice sunt amplificate de ascensiunea partidelor populiste în diverse state membre, care se opun activ extinderii. Aprobararea oricărei aderențe necesită unanimitatea celor 27 de state UE, iar Franța ar putea chiar organiza un referendum pe această temă. În contextul multiplelor alegeri naționale programate pentru anul viitor, mulți lideri europeni riscă să fie prea ocupați intern pentru a susține activ negocierile de extindere. Analizați pun accent pe faptul că, deoarece SUA se opun aderării Ucrainei la NATO, Bruxelles-ul devine singura cale geopolitică majoră pentru Kiev, servind drept stimulent pentru reformele democratice.
Perspectiva aderării generează și fricțiuni economice la frontiera estică a UE. În regiunea de graniță cu Polonia, fermierii, cum ar fi Miroslaw Halej, își exprimă îngrijorarea că importurile masive de produse agricole ucrainene, produse la costuri mult mai mici, ar putea inunda piața și scade prețurile produselor europene, punând în pericol competitivitatea fermierilor locali. Aceste temeri sunt amplificate de politicienii de extrema dreaptă, cum ar fi Marine Le Pen din Franța, care prezice pierderi economice grave pentru țările fondate prin concurența inegală și reducerea subvențiilor agricole.
Complexitatea integrării Ucrainei, care ar deveni probabil al cincilea sau al șaselea stat ca mărime din UE, impune reforme structurale majore. Marea sa populație i-ar conferi Kievului o influență politică considerabilă într-un sistem bazat adesea pe unanimitate sau ponderarea votului. Pentru a gestiona riscurile, Cancelarul german Friedrich Merz a propus un statut de „membru asociat” pentru Ucraina, care ar include participarea la summituri fără drept de vot – o idee respinsă de Kiev. Comisia Europeană a sugerat, de asemenea, integrarea treptată în sectoare specifice (energie, transport) și limite stricte pentru produsele agricole sensibile, măsurile care, în opinia unor rezidenți de la frontieră, ar putea ameliora opoziția locală.