Atunci când citim în română o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), rareori ne punem întrebarea cine a asigurat traducerea acesteia. În spatele textului oficial se află specialiști pentru care cunoașterea limbilor străine reprezintă doar punctul de start: juriștii-lingviști. O discuție cu Diana Bulancea, coordonatoarea unității române de traduceri juridice și fost judecător în România, oferită de Teodora Bedrule pe JURIDICE.ro, oferă o privire detaliată asupra acestei activități esențiale, dar adesea invizibile Adevărul.
Traducerea unei hotărâri nu se rezumă la înlocuirea unor cuvinte cu echivalentele lor lingvistice. Traducătorul trebuie să înțeleagă problema juridică de fond, regulile procesului și conceptele specifice sistemelor de drept implicate, cu scopul de a păstra sensul exact al raționamentului instanței. De aceea, la CJUE, această muncă este realizată exclusiv de juriști-lingviști. Profesia presupune, în principiu, o diplomă în drept relevantă pentru limba concursului și cunoașterea aprofundată a cel puțin altor două limbi oficiale ale Uniunii. Activitatea zilnică include consultarea legislației și a hotărârilor anterioare, precum și verificarea atentă a terminologiei Adevărul.
Între cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene există 552 de combinații posibile de traducere. Pentru a gestiona volumul mare de documente și termenele strânse, Curtea folosește atât traduceri directe, cât și traduceri printr-o limbă intermediară, numită „limbă-pivot” JURIDICE.ro. Mai simplu, un document este tradus mai întâi într-o limbă prestabilită, iar această versiune este apoi utilizată de alte unități lingvistice pentru a crea traducerile finale în alte limbi. Astfel, fiecare echipă nu trebuie să dispună de resurse pentru a traduce direct din toate celelalte 23 de limbi oficiale Adevărul.
Este important de distincție faptul că traducerea documentelor nu trebuie confundată cu interpretarea simultană, care facilitează comunicarea în timpul ședințelor de judecată. Printre hotărârile CJUE traduse, ca regulă generală, în toate limbile oficiale se află cele prin care Curtea răspunde la întrebările adresate de instanțele naționale (procedurile preliminare), precum și cele pronunțate de Marea Cameră sau de plen. Există însă și hotărâri și ordonanțe care nu sunt traduse în toate limbile; acestea sunt disponibile de regulă doar în limba cauzei și în limba redactării, care este adesea franceza Adevărul.
Munca specializată a juriștilor-lingviști face posibil ca jurisprudența europeană să fie citită și utilizată dincolo de granițele unei singure țări. Dincolo de echivalențele linguistice, ceea ce trebuie transmis cu exactitate dintr-o limbă în alta este sensul juridic și integritatea raționamentului instanței Adevărul.