Statele Unite intensifică presiunea economică asupra Iranului, vizând acum rutele comerciale terestre, după ce blocada navală a porturilor și noi sancțiuni au paralizat deja mare parte din comerțul maritim și aerian al Teheranului. Noua inițiativă americană, numită „Poarta de Fier” („Iron Gate”), se lovensă însă de reticența fermă a Turciei, Irakului și Pakistanului, state care consideră că închiderea frontierei le-ar afecta economiile proprii și ar genera instabilitate regională.
Comandamentul Central al SUA (Centcom) a anunțat înființarea acestui grup operativ special, care va avea 20 de membri, personal civil și militar, cu sediul în Florida. Conform comunicatului oficial, misiunea grupului este „prevenirea circulației sistemelor avansate de armament, a tehnologiilor cu dublă utilizare, a materialelor supuse sancțiunilor și a fluxurilor ilegale de venituri peste frontierele terestre ale Iranului și Marea Caspică”. Oficialii militari precizează că unitatea nu va desfășura operațiuni militare directe, ci își va concentra eforturile pe coordonarea diplomației, a luptei contra spălării banilor și a agențiilor de informații pentru a limita utilizarea rutelor terestre de către Iran.
Diferențele de vedere cu partenerii regionali sunt evidente. Irakul, care depinde de Iran pentru mai mult de o treime din necesarul de gaze naturale și care are o frontieră de aproximativ 1.600 de kilometri greu de controlat, se teme de izbucnirea unor tulburări sociale și civile în rândul rețelelor de contrabandă și al comunităților de frontieră. Deși Bagdadul a închis temporar unul sau două puncte de trecere ca gest de conformare parțială, a respins cererea Washingtonului de a le închide pe toate. Situația este similară în Pakistan, al cărui volum comercial cu Iranul este estimat la trei miliarde de dolari anual; autoritățile pakistaneze gestionează punctele de trecere prin închideri și redeschideri frecvente, justificând măsurile prin necesități de securitate și noi proceduri electronice, deși Teheranul le asociază direct cu presiunea sancțiunilor americane.
Turcia a refuzat, la rândul său, să modifice politicile sale de frontieră, iar toate aceste state au exprimat resentimente față de administrația americană, considerând-o un aliat imprevizibil. Analizii și foști oficiali militari susțin că inițiativa „Poarta de Fier” reprezintă o strategie comprehensivă, descrisă ca un „kitchen sink”, menită să blocheze orice „supapă de siguranță” economică pe care Iranul o folosește pentru a eluda izolarea. Scopul declarat al administrației Trump, susținut și de secretarul de stat Marco Rubio, este ca suferința economică să forțeze regimul de la Teheran la negocieri sau chiar la prăbușire internă, evitând astfel un conflict militar direct.
Măsura vine în contextul unui impas diplomatic și al rezultatelor alegerilor de jumătate de mandat din SUA, interpretate în regiune ca un semn al nemulțumirii față de politica agresivă împotriva Iranului. În paralel, Iranul explorează alternative prin cooperarea cu Rusia și China, iar liderul iranian Masoud Pezeshkian a reiterat angajamentul de a menține dialogul cu vecinii pentru a contracara eforturile americane de izolare. Experta Ellie Geranmayeh de la Consiliul European pentru Relații Externe notează că, pe termen lung, vecinii Iranului vor rămâne dependenți de conviețuirea economică și politică cu Teheranul, independent de fluctuațiile politicii externă a SUA.